Madi's blog

2012-01-17T18:22:00.000+09:00

http://itv-stream.com/RO/RO-TV/

Un fel de tiramisu cu branza (cream cheese)

2011-10-28T14:59:00.002+09:00

Muzica

2011-10-19T13:05:00.003+09:00

hmmm...very nice song !!

Frica de singuratate

2011-07-31T11:34:00.001+09:00

Nu te teme, nu esti singur. Singur este cel care nu stie de Dumnezeu, chiar de i-ar fi toti oamenii tovarasi. Unul ca acesta si intr-o tovarasie cat se poate de numeroasa va spune, cum spun si acum unii: "Ma plictisesc! Nu stiu ce sa mai fac. Toate ma plictisesc cumplit". Acestea sunt suflete goale de Dumnezeu, cenusa fara foc. Iar tu nu esti singur, fiindca stai cu Domnul, si Domnul e cu tine.

Asculta-l pe marele Pavel, apostolul neamurilor, care a fost dintr-o data parasit de toti si spune: "Nimeni n-a ramas cu mine, ci toti m-au parasit, iar Domnul a statut langa mine si m-a intarit." Si acum priveste ce nadejde vie are el in Domnul Cel viu: "Si ma va izbavi Domnul de tot lucrul rau, si ma va mantui la imparatia Sa cea cereasca" (II Timotei 4, 16-18).

Vezi cat de luminos gandea si vorbea sluga lui Hristos, Pavel, in acele zile de inceput, cand in intreaga lume nu se afla nicio biserica zidita si niciun domnitor crestin? Iar astazi tot pamantul este impodobit cu biserici crestine si crestinii se numara cu sute de milioane.

Asadar nu te intrista din pricina singuratatii pe care o ai de indurat acolo unde traiesti. Daca, asa cum scrii, te simti ca in pustie, sa stii ca foarte multi tocmai in pustie s-au mantuit. Dar toti acesti pustnici ai lui Dumnezeu s-au inaltat pana in preainalta tovarasie a lui Dumnezeu si a ingerilor lui Dumnezeu. Altfel n-ar fi putut indura pustia. Au fost unii dintre ei care timp de cincizeci de ani n-au vazut fata omeneasca, si totusi nu spuneau: "Suntem singuri! Ne plictisim!" Caci Dumnezeu era cu ei si ei erau cu Dumnezeu.

Ateul nu-i in stare de asa ceva. El simte plictis si in tovarasia oamenilor, plictis care devine cumplit de chinuitor, chiar de nesuferit in lipsa lor. El cauta oameni pentru a-i intepa cu acul veninos al ateismului sau si a se hrani cu durerea lor. Iar in pustie pe cine sa intepe afara de sine insusi? Si cu a cui durere sa se hraneasca, afara de durerea sa?

"Omul poate trai fara orice si fara oricine, numai nu fara Dumnezeu."

Sfantul munte Athos

2011-07-31T11:32:00.000+09:00

Sfântul Munte al Athonului (care mai este numit pe bună dreptate Grădina Maicii Domnului) este o peninsulă legată de pământul Greciei în partea dinspre miazăzi, având celelalte trei părți scăldate de Marea Egee. Lungimea Sfântului Munte este de 60 km, iar lățimea variază între 12 și 18 km. Altitudinea vârfului Athonului este de 2030 de metri (vezi Vârful Athonului (2030 m)). Suprafața peninsulei este de 389 km2.

Până la venirea Maicii Domnului aici, Sfântul Munte se afla în întunericul închinării la idoli. Se aflau multe capiști idolești, iar pe vârful Athonului se afla idolul Apolon, fiind făcut din aur și având o înălțime uriașă. Se spune că atunci când era luminat de soare, se vedea tocmai de la Constantinopol. La acest idol, veneau mulți și i se închinau, iar diavolii care locuiau în el răspundeau la întrebările lor, dar mai întâi trebuia să li se aducă jertfe, chiar pe unii din copiii lor. Și acum se păstrează altare idolești, având pietre cu canal de scurgere a sângelui, pe care se junghiau copiii mici.

Despre încreștinarea Sfântului Munte se păstrează din tradiție următoarele date:

După înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Sfinții Apostoli, împreună cu Maica Domnului, au aruncat sorți să vadă ce parte a pământului li se va încredința pentru propovăduirea Evangheliei. Sorții Maicii Domnului au căzut să meargă pe pământul Ivirului, care acum se numește Gruzia. Preasfânta s-a bucurat și se pregătea pentru plecare, dar i s-a arătat îngerul Domnului și i-a zis să nu se depărteze de Ierusalim, că țara ce i-a căzut se va lumina mai târziu, iar acum să primească îngrijirea altui pământ, pe care i-l va arăta Domnul. Astfel, Maica Domnului a rămas în Ierusalim în casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfântul Apostol Ioan.

Plecarea ei a fost în felul următor: Lazăr, care a fost înviat de Mântuitorul Hristos a patra zi, se afla în insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfântul Apostol Varnava. Fiind deci în Cipru, a dorit din tot sufletul s-o vadă pe Maica Domnului, dar ezita să meargă în Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care căutau să-l omoare. Așa că i-a scris Preasfintei Fecioare, rugând-o să vină în insula Cipru. Maica Domnului a răspuns că va veni, dar să-i trimită o corabie.

Când Maica Domnului împreună cu Sfântul Apostol Ioan călătoreau spre insula Cipru, din rânduiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtună pe mare și corabia a fost dusă în apropierea Muntelui Atonului.

Văzând frumusețea locului, Preasfânta Fecioară a cerut Fiului ei să-i dăruiască acest munte, ca să-l aibă ca moștenire. Atunci, s-a auzit un glas zicând: „Primește acest loc ca moștenire și în el își vor afla scăparea toți care vor să se mântuiască".

Coborând Maica Domnului împreună cu Sfântul Apostol Ioan la țărm, diavolii care se aflau în idoli, au început să țipe înfricoșați, fiind siliți de puterea lui Dumnezeu: „Ieșiți în întâmpinarea Mariei, Maica lui Dumnezeu, la limanul lui Climent!". Poporul, mirându-se și înspăimântându-se de cele ce auzea, a coborât la țărm să vadă ce s-a întâmplat, întrebându-se ce fel de Dumnezeu a venit, fiind mai mare decât al lor. Idolul Apolon s-a prăbușit și s-a sfărâmat în mii de bucăți. Aceasta i-a speriat și mai mult. Ajungând la limanul lui Climent, au aflat pe Maica Domnului împreună cu Sfântul Apostol Ioan, care le-au vestit despre întruparea Fiului lui Dumnezeu, despre răstignirea, învierea și înălțarea Lui la ceruri.

Auzind toate acestea, oamenii s-au închinat adevăratului Dumnezeu Iisus Hristos și au mulțumit Maicii Domnului pentru acest mare dar. Apoi, s-au botezat cu toții și și-au sfărâmat capiștile și idolii dintr-însele. Maica Domnului i-a învățat, i-a povățuit și le-a zis că „acest loc îmi este dat mie de Fiul și Dumnezeul meu". După care, binecuvântându-i, le-a zis: „Să fie darul lui Dumnezeu în locul acesta și asupra celor ce vor viețui aici cu credință și cu bună cucernicie și a celor ce vor păzi poruncile Fiului și Dumnezeului meu. Și toate cele pământești le vor avea cu îndestulare și fără multă osteneală. Viață cerească li se va dărui lor și mila Fiului meu nu se va ridica de la dânșii. Locului acestuia eu îi voi fi apărătoare și fierbinte mijlocitoare către Dumnezeu și pentru cei ce vor viețui aici". Apoi s-a urcat din nou pe corabie, lăsându-i pe toți cu lacrimi în ochi de bucurie pentru marele dar pe care-l primiseră, dar și cu lacrimi de întristare pentru despărțirea de Maica lui Dumnezeu.

După încreștinare, Sfântul Munte a ajuns aproape de pustiire. Când a rânduit Bunul Dumnezeu și Preasfânta Lui Maică, au început să vină unii bărbați râvnitori, care s-au nevoit și s-au sfințit aici, precum a fost Sfântul Petru Atonitul, care a auzit din gura Maicii Domnului următoarea făgăduință: „Părinte, în Muntele Athonului va fi odihna ta! Pe acest Munte l-am ales eu dintre toate părțile pământului și am hotărât să-l afierosesc spre a fi locuință călugărilor și pustnicilor și are să se numească «sfânt» și câți vor locui într-însul și vor voi să se lupte cu dușmanul obștesc al omenirii, adică cu diavolul, eu însăși voi lupta alături de ei, voi fi cu dânșii în toată viața lor, mă voi face lor ajutătoare nebiruită, îi voi învăța cele ce se cuvine să le facă și îi voi sfătui la cele ce se cuvine să nu le facă. Mă voi face lor mai înainte gânditor, doctor și le voi purta de grijă, atât pentru hrana și doctoria care întăresc și folosesc trupul, cât și pentru hrana și doctoria care împuternicesc sufletul; și nu-i voi lăsa să cadă de la bine și de la fapta lor cea bună. Și aceasta o voi face în viața lor; iar după moarte voi înfățișa Fiului și Dumnezeului meu pe aceia care cu iubire de Dumnezeu și întru pocăință își vor săvârși viața lor în muntele acesta și le voi cere de la Dânsul desăvârșită iertare a păcatelor".

Această făgăduință nu o face altcineva, ci Preasfânta și Preacurata Maică a lui Dumnezeu pentru cei care părăsesc toate și vin în Sfântul Munte și se încredințează în mâinile ei cele preacurate și preasfinte. O, cât de bogați suntem noi, cei care avem o astfel de Maică preabună și preamilostivă!

Mai pe urmă, s-au construit multe mănăstiri, schituri, chilii și colibe. Au fost perioade în care Sfântul Munte a cunoscut o mare înflorire. Începând cu primele decenii ale secolului al IX-lea, monahismul aghiorit intră într-o nouă fază. Muntele Athos își dobândește caracterul său de ținut exclusiv monahal, cu granițe bine determinate, cu organizare administrativă proprie și cu capitala la Kareia.

http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Despre_Sfantul_Munte_Athos

Linkuri utile

2011-07-31T11:31:00.000+09:00

Shimbarea la Fata a Domnului

2011-07-31T11:30:00.000+09:00

Domnul nostru Iisus Hristos, în anul treizeci şi trei al naşterii Sale şi în al treilea an, cel de pe urmă al propovăduirii sale, apropiindu-se spre patima cea de bună voie pentru mîntuirea noastră, s-a dus în laturile Cezareei lui Filip, după cuvintele pe care i le-a zis Petru: Tu eşti Hristos Fiul Dumnezeului celui viu..., şi acolo a început a spune ucenicilor Săi că I se cade să meargă în Ierusalim, să pătimească mult de la bătrîni, de la arhierei şi de la cărturari, şi să fie ucis. Din această pricină El a văzut pe ucenicii Săi mîhnindu-se, dar mai ales pe Petru, care Îl oprea pe El, zicîndu-I: "Doamne, să-Ţi fie milă de Tine şi nu-Ţi fă Ţie aceasta". Atunci, ridicîndu-le mîhnirea sufletelor lor, a făgăduit unora dintre dînşii că, după puţine zile, are să le arate lor slava Sa, zicînd: "Sînt unii dintre cei care stau aici şi care nu vor gusta moarte, pînă ce nu vor vedea pe Fiul Omului stînd întru slava Împărăţiei Lui". Deci, trecînd şase zile de la ziua aceea în care a grăit aceste cuvinte, Domnul a plecat din latura Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei şi a venit la Muntele Taborului, care este în Galileea, venind după el ucenicii şi mult popor. Dar de vreme ce obiceiul Domnului nostru Iisus Hristos era ca rugăciunile cele către Dumnezeu Tatăl să le facă singur, îndeosebi de ucenicii Săi, de aceea a lăsat sub munte poporul şi pe ucenicii Săi şi a luat numai pe trei din ei: pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi s-a suit cu dînşii în munte să se roage. Acolo, depărtîndu-se puţin de cei trei ucenici la un loc înalt, se ruga; iar cei trei ucenici, ostenindu-se, pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta, de lungimea rugăciunii, au adormit, precum zice evanghelistul Luca: Iar Petru şi cei ce erau cu dînsul, se îngreuiaseră de somn. Deci, dormind ei, Iisus Hristos S-a schimbat la faţă, strălucind cu slava dumnezeirii Sale şi, din porunca Lui, I-au stat înainte doi prooroci, Moise şi Ilie, care grăiau cu Dînsul despre ieşirea Lui din trup şi despre ceea ce avea să se săvîrşească în Ierusalim. Din această pricină, apostolii, deşteptîndu-se, au văzut slava Lui cea negrăită, faţa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca zăpada şi doi bărbaţi stînd şi grăind cu dînsul întru slava aceea, şi s-au înspăimîntat; şi au cunoscut - Duhul Sfînt descoperindu-le lor -, pe bărbaţii aceea că erau Moise şi Ilie, şi au înţeles vorba lor pentru patima lui Hristos cea de bună voie. Deci, stăteau cu cutremur, ascultînd cele ce se grăia. Îndulcindu-se de vederea slavei celei dumnezeieşti, pe care au văzut-o pe cît putea să îngăduie vederea ochilor trupeşti, atît le-a arătat lor şi Domnul, pe cît putea firea omenească. Căci este cu neputinţă omului muritor să vadă dumnezeirea cea fără de moarte şi nevăzută, precum de mult Moise, care se ruga Lui, să-i arate slava feţei Sale celei dumnezeieşti în vederea ochilor. Dumnezeu i-a răspuns: Omul nu poate vedea faţa Mea şi să fie viu. Deci, sfîrşindu-se vorbirea lui Hristos cu Moise şi Ilie şi ducerea lor cunoscîndu-se prin duh de către apostoli, i-a fost jale lui Petru, că proorocii vor să se ducă de la vederea lor. Ei doreau neîncetat acea slavă a lui Hristos, ca să se îndulcească de vederea sfinţilor prooroci. Deci, Petru a luat îndrăzneală şi a zis: Doamne, bine este nouă să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie. Acestea grăindu-le Petru, un nor luminos, care a pus înaintea lui Hristos pe amîndoi proorocii, tot acelaşi nor, prin voia Lui cea dumnezeiască, vrînd să-i ia pe dînşii şi să ducă pe fiecare la locul său, a umbrit pe apostoli, înconjurînd vîrful muntelui aceluia. Atunci apostolii mai mult s-au temut, căci, apropiindu-se de Hristos, au intrat în nor, şi întru acel ceas s-a auzit glas din nor, zicînd: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care bine am voit, pe Acesta să-L ascultaţi! Un glas ca acesta venind de sus, de spaima cea mare n-a mai rămas putere în apostoli, pentru că s-au temut foarte mult şi au căzut cu feţele la pămînt. Deci, căzînd ei, slava Domnului s-a luat de la vederea lor şi proorocii s-au dus la locurile lor; iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ucenicii care zăceau la pămînt, zicîndu-le: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi! Ucenicii, ridicîndu-şi ochii, nu au văzut pe nimeni decît numai pe Iisus Hristos singur. Pogorîndu-se ei din munte, Domnul le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui despre vedenia aceea, pînă ce, după primirea patimilor şi a morţii, va învia a treia zi din mormînt. Deci dînşii au tăcut şi întru acele zile nu au spus nimănui nimic din cele ce au văzut.

Vamile Vazduhului

2011-07-31T11:27:00.001+09:00

Sufletul este luat fie de ingeri, fie de diavoli, adica de cei de cu care s-a inrudit prin viata sa.
Exista insa texte patristice care ne infatiseaza in chip amanuntit calatoria sufletului spre cer printre multimile de duhuri, cearta si lupta ce se da pentru el intre demoni si ingeri. Pentru ca nu sunt numai sfinti pe lume si nici doar oameni cu totul inrobiti de rau, ci in cei mai multi binele si raul sunt amestecate, si acestea sunt acum cantarite, iar ingeri si duhurile rele se razboiesc, ca sa-si ia fiecare partea sa.

Astfel, citim in Pateric ca "ava Teofil zicea: Ce fel de frica si cutremur si nevoie avem sa vedem cand sufletul se desparte de trup! Ca vine la noi oaste si putere de la stapanirile cele potrivnice, stapanii intunericului, stapanitorii viclesugului si incepatoriile si stapaniile, duhurile rautatii, si ca la judecata il tin pe suflet, aducand asupra-i toate pacatele lui cele intru stiinta si cele intru nestiinta, de la tinerete pana al varsta la care a raposat, Deci stau parandu-1 de toate cele facute de dansul. Ce fel, dar, de cutremur socotesti ca are sufletul in ceasul acela, pana ce va iesi hotararea si i se va face slobozenia lui? Acesta este ceasul nevoii lui, pana ce va vedea ce sfarsit va lua el. Si iarasi dumnezeiestile puteri stau in preajma fetei celor potrivnici si ele aducand cele bune ale lui. Ia seama, dar, ca sufletul stand la mijloc cu multa frica si cutremur sta pana ce judecata lui va lua hotarare de la Dreptul Judecator".

Ava Antonie, inca in trup fiind, a vazut in duh ce se intampla cu sufletul in asemenea clipe: "Voind odata sa manance si ridicandu-se sa se roage pe la ceasul al noualea, s-a simtit pe sine rapit cu mintea. Si lucru minunat, aflandu-se asa, s-a vazut pe sine ca iesit in afara de sine si calauzit de multe fiinte prin vazduh. Apoi simti niste vrajmasi amarnici si cumpliti stand in vazduh si voind sa-l impiedice sa treaca. Dar fiintele care-l calauzeau, luptand impotriva acelora, aceia le cereau sa li se dea voie sa afle daca Antonie nu le e supus lor prin ceva. Deci cerandu-i aceia socoteala de pacatele lui, incepand de la nasterea lui, cei ce conduceau pe Antonie ii impiedicara, spunand: Pacatele lui incepand de la nasterea lui le-a sters Domnul, iar de cand s-a facut monah si s-a fagaduit lui Dumnezeu, poate sa dea socoteala [...]. Atunci invinovatindu-l ei, dar neputandu-l dovedi ca vinovat, i s-a facut calea sloboda si neimpiedicata. Apoi indata s-a vazut pe sine intorcandu-se in sine [...]. Dar uitand sa manance, a ramas restul zilei si toata noaptea suspinand si rugandu-se. Caci ramasese coplesit afland cu cati vrajmasi avem de luptat si cata spaima are sa indure omul cand va avea sa treaca prin vazduh. Si-si amintea ca aceasta e ceea ce a spus Apostolul despre "stapanitorul puterilor vazduhului" (Efes. 2, 2). Caci in aceasta sta puterea vrajmasului: in a se razboi si a incerca sa impiedice pe cei ce trec".

Multe alte texte vorbesc despre intalnirea sufletului cu demonii in timpul inaltarii sale la cer. Astfel, Avva Isaia ii indeamna pe ucenicii sai: "in fiecare zi sa aveti inaintea ochilor moartea si sa va ganditi cum veti iesi din trup si cum veti trece de puterile intunericului care va vor intampina in vazduh". In Scara Sfantului loan Scararul ne sunt infatisati unii care, in ceasul mortii, se intrebau cu durere: "Oare va putea strabate sufletul nostru puhoiul de nesuferit al duhurilor vazduhului?"

Intalnim de asemenea texte in care ni se spune limpede ca toata stradania diavolilor este sa scoata la iveala orice fapta rea si patima a omului, pentru a-1 putea opri din calea catre cer. Sfantul Macarie Egipteanul, indemnand la trezvie duhovniceasca, spune: "Tu, auzind ca sunt [...] puteri intunecate sub cer [...], nu tii seama de toate acestea, pentru ca n-ai inteles ca, daca nu primesti arvuna Duhului Sfant, atunci cand sufletul tau va iesi din trup, acestea vor tine sufletul tau si nu te vor lasa sa te ridici la ceruri". Isihie Sinaitul zice si el: "Va veni peste noi ceasul infricosat al mortii; va veni si a-l ocoli nu este cu putinta. Fie ca Stapanitorul acestei lumi si al vazduhului, venind atunci, sa gaseasca faradelegile noastre putine si neinsemnate si invinuirea sa nu-i fie adeverita". Sfantul Grigorie cel Mare scrie si el: "Se cuvine sa cugetam temeinic la inspaimantatorul ceas al mortii, la groaza ce cuprinde sufletul care-si aminteste de raul facut si, uitand de fericirea vietii, se inspaimanta si se teme de Dreptul Judecator. Atunci, duhurile rele cerceteaza faptele sufletului care s-a despartit de trup si-i infatiseaza pacatele spre care s-a plecat, ca sa-l tarasca la chin pe cel ce li s-a facut lor partas. Si nu doar la sufletul pacatos, ci si la cei drepti vin, ca sa vada daca nu afla ceva rau in ei si daca nu i-au biruit cumva".

In istorisirea sa, prea fericita Teodora arata cum ingerii apara sufletul de invinuirile diavolilor punand de fata faptele sale bune: "Cand sufletul meu a iesit din trup, atunci ingeri purtatori de lumina l-au luat in mainile lor. Si pe cand ingerii, acesti iubitori de Dumnezeu si de mantuirea sufletelor omenesti, ma tineau in mainile lor, multime de draci intunecati si nemilostivi m-au inconjurat, strigand: "Sufletul acesta are multime de pacate, deci trebuie sa ne raspundeti noua la acestea". Asa strigand, aratau pacatele mele. ingerii atunci cautau in cartile lor faptele mele cele bune, si aflau cu darul lui Dumnezeu cate cu ajutorul Lui facusem si eu in viata. De pilda: de am dat candva milostenie la saraci, de am hranit pe flamanzi, de am adapat pe insetati, de am imbracat pe cei goi, de am gazduit pe cei fara de adapost si pe straini odihnindu-i, de am slujit sfintilor, de am cercetat pe bolnavi si pe cei intemnitati, de am mers cu ravna si evlavie la sfanta biserica, de m-am rugat lui Dumnezeu cu umilinta si cu lacrimi pentru iertarea pacatelor, de am ascultat slujbele Sfintei Biserici cu luare-aminte, de am adus lumanari, untdelemn, tamaie, vin si prescuri curate, liturghii pentru vii si pentru cei raposati, de am cinstit Sfanta Cruce, icoanele si toate cele sfinte cu evlavie, de am postit dupa randuiala Bisericii, de am lucrat binele si m-am ferit de rautati, de mi-am pazit gura a nu vorbi desertaciuni, de a nu pari, a nu grai ponegriri, clevetiri, hule, minciuni, de "am rabdat napastuiri si osandiri, facand in schimb cele bune, spre slava lui Dumnezeu si zidirea aproapelui, de mi-am intors ochii de la desertaciunile lumesti [...] Si orice alte fapte bune aflau scrise in cartile lor, le aduceau in cumpana impotriva pacatelor mele".

Uneori, vedem ca omul insusi este chemat sa raspunda I invinuirile ce i se aduc de catre duhurile rele, si care nu rareori sunt cu totul mincinoase. Astfel, Sfantul Ioan Scararul scrie despre un oarecare Stefan, ca mai inainte de a se savarsi din viata i s-a descoperit in chip minunat ceea ce avea sa se petreaca cu el dupa moarte: "Cu o zi inainte de a se savarsi, fu rapit cu mintea si cu ochii larg deschisi privea spre dreapta si spre stanga patului. Si ca tras la socoteala, zicea in auzul celor de fata, cand: Da, asa e, e adevarat, dar am postit pentru aceasta atatia ani; cand: Nu, mintiti, aceasta n-am facut-o. Apoi iarasi: Da, aceasta e adevarat, dar am plans si mi-am implinit slujirea. Si iarasi: Cu dreptate ma invinuiti. Si mai zicea inca: Da, e adevarat, pentru acestea n-am ce sa spun. Dar la Dumnezeu este si mila. Era o priveliste infricosatoare si inspaimantatoare aceasta tragere la socoteala nevazuta si neindurata. Si ceea ce era si mai infricosator era ca-l osandeau si pentru cele ce n-a facut. Vai, ce lucru groaznic! Sihastrul si pustnicul acela spunea la unele din gresalele sale: La acestea n-am ce zice!, el care era de patruzeci de ani calugar".

Pentru infruntarea unor asemenea parasi vicleni si plini de rautate, care fac si mai anevoioasa si primejduita trecerea sufletului, e mare nevoie de ajutor ingeresc si ceresc. Sfantul Ioan Carpatiul, vorbind si el despre aceasta incercare, arata ca sufletul celui drept, intarit prin credinta in Dumnezeu si imbarbatat de ingerii care-l insotesc, ii biruieste in cele din urma pe cei ce-l invinuiesc fara temei: "Cand sufletul iese din trup, vrajmasul da navala asupra lui razboindu-l si ocarandu-l cu indrazneala si facandu-se paras amarnic si infricosat al lui pentru cele ce a gresit. Dar atunci se poate vedea cum sufletul iubitor de Dumnezeu si preacredincios, chiar daca a fost mai inainte ranit adeseori de pacate, nu se sperie de navalirile si amenintarile aceluia, ci se intareste si mai mult intru Domnul si zboara plin de bucurie, incurajat de sfintele Puteri care il conduc, si imprejmuit ca de un zid de luminile credintei, strigand si el cu multa indrazneala diavolului viclean: Ce este tie si noua, instrainatule de Dumnezeu? Ce este tie si noua, fugarule din ceruri si sluga vicleana? Nu ai stapanire peste noi, caci Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are stapanirea peste noi si peste toti. Lui I-am pacatuit, Lui ii vom raspunde, avand zalog al milostivirii Lui fata de noi si al mantuirii noastre cinstita Lui cruce. Iar tu fugi departe de noi, pierzatorule! Caci nimic nu este tie si slugilor lui Hristos. [...] Iar sufletul aflandu-se deasupra, zboara asupra vrajmasului, lovindu-l, ca vulturul repede zburator pe corb. Dupa aceasta e dus cu veselie de dumnezeiestii ingeri la locurile hotarate lui, potrivit cu starea sa".

O traditie ortodoxa, veche de prin secolul al IV-lea, pastrata pana in zilele noastre, pomeneste de "vamile ceresti" sau "vamile vazduhului", aratand amanuntit care sunt acestea si cum e cercetat sufletul la fiecare dintre ele. Trecerea sufletului prin aceste vami se face, potrivit multor texte, in rastimpul dintre a treia si a noua zi dupa moarte. Vamile corespund, fiecare, unei anume patimi, unui anumit fel de fapte rele sau pacate, pe care le insufla un anume diavol, care este insasi intruchiparea ei. Aceasta credinta e legata de identificarea patimilor cu duhurile rele care le insufla. In icoane vamile sunt reprezentate sub chipul unei scari cu multe trepte, pe care urca oamenii cu ingeri si diavoli ce se atin pe langa ei incercand sa-i traga in sus omn jos.

Fiecare diavol "vames" - sau "judecator" - opreste sufletul si-i cere socoteala de pacatele care tin de "jurisdictia" lui. Si asemenea unor vamesi corupti, care cer mai mult decat se cuvine, diavolii il invinuiesc adesea pe om pentru fapte pe care el nu le-a savarsit. Cat priveste felul in care plateste sufletul trecerea prin aceste vami, exista mai multe talcuiri. Unii Parinti arata ca sufletul plateste rupand din sine partea in care s-au instapanit duhurile rele. De aceea spune Sfantul Maxim Marturisitorul ca sufletul este tras si sfasiat "pe masura relei familiaritati pe care a castigat-o cu (diavolii), prin mijlocirea vreunei patimi", iar alti Parinti arata ca sufletul cu totul rau ajunge in cele din urma prada diavolilor. Din cele mai multe texte vedem insa spun ca sufletul plateste "vama" cu faptele bune savarsite in vremea cat a vietuit pe pamant, iar daca acestea intrec relele de care e invinuit, daca are adica virtuti cu asupra de masura, este lasat sa treaca. Aparare si sprijin primeste sufletul acum de la sfintii ingeri care-l insotesc si din rugaciunile si slujbele ce se fac pentru el, pe care cu intelepciune le-a randuit Biserica in acest rastimp.

Textul anonim din secolul XI, citat mai sus, pomeneste numai de "vamesii cei din vazduh" care intampina sufle. tul la vremea suirii sale la cer, in primele noua zile de la moartea sa . Origen insa arata mai precis cum stau lucrurile: "Dupa moartea noastra, cand se face schimbarea vietii de aici, la hotarele lumii ceresti sunt unii pusi ca niste vamesi, ca sa cerceteze cu cea mai mare grija daca nu cumva este in noi ceva de-al lor. Stapanitorul acestei lumi mi se pare ca este un asemenea vames. [...] Cuvintele Apostolului: "Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, dare; celui cu vama, vama" (Rom. 13, 7), au si un inteles duhovnicesc. De aceea, sa stim ca ne aflam in mare primejdie de nu vom avea cu ce plati vama. Caci vom fi inchisi din pricina datoriei, dupa cum se intampla si cu datornicii din aceasta lume, intemnitati si osanditi sa robeasca pentru stapanire, in schimbul celor datorate. Si nu putini sunt aceia ce vor fi tinuti de vamesi".

Alte texte spun ca la trecerea prin vami sufletul este impiedicat de stavile de natura spirituala, adica de patimile si faptele sale rele, prin care diavolii il prind ca si cu un lat; dimpotriva, virtutile si faptele bune sunt chezasia liberei sale treceri si pavaza impotriva navalirii lor. Sfantul Vasile cel Mare, talcuind acest verset din psalmul 7: "Doamne, Dumnezeul meu [...], mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc si ma izbaveste. Ca nu cumva sa rapeasca sufletul meu ca un leu", scrie: "Asadar, cel in primejdie de moarte, stiind ca unul este Cel ce mantuie, unul este Cel ce izbaveste, zice: "in Tine am nadajduit, mantuieste-ma de slabiciune si izbaveste-ma de robie!" Socot insa ca atletii viteji ai lui Dumnezeu au luptat din destul in toata viata lor cu dusmanii cei nevazuti; dar dupa ce au scapat de toate prigonirile lor, cand ajung la sfarsitul vietii, sunt cercetati de stapanitorul veacului, ca sa-i ia in stapanire de ar gasi ca au rani de pe urma luptelor sau unele pete si urme de pacat; daca insa vor fi gasiti fara rani si fara pete, ii lasa sa se odihneasca liberi in Hristos, pentru ca au fost nebiruiti. Psalmistul se roaga deci atat pentru viata de aici, cat si pentru viata ce va sa fie; si zice: Mantuieste-ma, aici, de cei ce ma prigonesc, dar izbaveste-ma acolo in vremea cercetarii, ca nu cumva sa rapeasca ca un leu sufletul meu. Si acestea le poti afla de la insusi Domnul, cand a grait mai inainte de patima Sa: "Acum vine stapanitorul lumii acesteia, si in Mine nu va avea nimic". Domnul, nefacand pacat, spunea ca in El nu are nimic; omului insa ii este de ajuns daca va indrazni sa spuna: Vine stapanitorul lumii acesteia si in mine va avea putine si mici".

Sfantul Diadoh al Foticeii spune ca "cel ce se va afla (la vremea iesirii din viata) in frica, nu va trece slobod peste capeteniile iadului. Fiindca are, ca si aceia, in frica sufletului o marturie a pacatului sau. Dar sufletul care se veseleste in dragostea lui Dumnezeu in ceasul dezlegarii de trup, se inalta atunci cu ingerii pacii deasupra ostilor mtunecate". Avva Isaia, la randul sau, suspina, zicand: Vai mie, vai mie ca inca n-am fost eliberat de focul gheenei! Cei ce ma atrag spre ea rodesc inca in mine si misca in inima toate lucrurile ei. Cei ce ma scufunda in foc se misca in trupul meu, voind sa rodeasca. inca n-am cunoscut de acum unde voi merge in alta parte, inca nu mi s-a gatit calea dreapta, inca n-am fost eliberat de lucrarile celor aflati in vazduh, ale celor ce ma vor impiedica, pentru lucrurile lor rele care sunt in mine". Insa tot el zice: "credinta in El si pazirea poruncilor Lui si iubirea fata de toti, aceasta este pecetea ceruta sufletului cand iese din trup; precum a poruncit ucenicilor Sai, zicand: "in aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei. Daca va veti iubi unii pe altii" (In. 13, 35). Dar cine sunt cei despre care zice ca vor cunoaste, daca nu Puterile ce vor sta la dreapta si la stanga, adica ingerii si diavolii? Caci de vor vedea vrajmasii semnul iubirii unit cu sufletul, se vor departa de el cu frica. Si atunci se vor bucura de el toate Puterile sfinte". Si iarasi, vorbind despre cel desavarsit, spune ca "cei din cer vor marturisi despre el ca a trecut peste stapanitorii de-a stanga. Atunci pomenirea lui este cu cei din cer", si-si indeamna ucenicii "sa se cerceteze in toata clipa de a trecut peste cei ce-l tin in vazduh, de s-a eliberat de ei avandu-i inca in jur".

Despre vami si vamesii din vazduh vorbeste si Sfantul Macarie cel Mare, spunand: "Dupa cum vamesii, stand la stramtorile drumurilor, opresc pe calatori si-i scutura de bani, tot asa si demonii pandesc sufletele si le opresc atunci cand ies din trup. Daca ele nu sunt curate cu desavarsire, le ingaduie sa se ridice la salasele ceresti si sa ajunga preajma Stapanului lor, ci sunt trase in jos de diavolii din vazduh".

Alti Parinti vorbesc inca si mai limpede. Astfel, de la Sfantul Efrem Sirul aflam urmatoarele: "Acestea vorbindu-le spre noi cel ce se sfarseste, deodata i se leaga limba lui, i se schimba ochii, ii tace gura, i se opreste alasul si ostile cele infricosatoare se pogoara, slujitorii dumnezeiesti cheama sufletul sa iasa din trup, demonul cere sa ne traga pe noi la judecata. [...] Atunci ingerii, luand sufletul, se duc prin vazduh, unde stau incepatoriile, stapaniile si capeteniile puterilor celor potrivnice, parasii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti, cei ce tin socoteala faptelor, care intampinandu-1 in vazduh, cer seama si il iscodesc si aduc inainte pacatele omului si inscrisele lui, cele din tinerete, cele din batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin fapte si cele din ganduri, cele prin aduceri aminte. Multa frica este acolo, mult cutremur pentru sarmanul suflet, nepovestita este nevoia pe care o patimeste atunci de la multimea milioanelor de vrajmasi, fiind tinut de dansii, fiind frant, clevetit, impins si oprit sa nu se salasluiasca in lumina si sa nu intre in latura celor vii. insa pe suflet il duc sfintii ingeri".

Si mai limpede vorbeste Sfantul Chirii al Alexandriei, intr-una din omiliile sale, preluata de Sfantul Atanasie Sinaitul si citata de Sfantul Ioan Damaschin: "Cata frica Si cutremur si cata nevoie si scarba sufera sufletul cand se desparte de trup si dupa despartire! Ca vin catre el ingeri buni si multime de oaste cereasca si toate puterile cele potrivnice si stapanitorii intunericului, tiitorii cei nelegiuiti ai lumii, parasii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti ce salasluiesc in vazduh; si insusi ucigatorul sufletelor si incepatorul rautatii, cel ce presara curse pe cale, balaurul cel mare, cel lepadat din credinta, diavolul, isi casca gura sa racnind ca un leu si cautand sa-l inghita. Caci a lui e stapania si puterea si judecata iadului si a mortii. Si cei ce tin socoteala faptelor, intampinand sufletul in vazduh, cer seama si iscodesc si aduc inainte pacatele omului si inscrisele lui, cele din tinerete, cele din batranete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin fapte si cele din ganduri, cele prin aduceri aminte. Multa frica este acolo, mult cutremur pentru ticalosul suflet, nepovestita este nevoia pe care o patimeste atunci de la multimea de vrajmasi, fiind tinut de dansii, clevetit, impins si oprit sa nu se salasluiasca in lumina si sa nu intre in latura celor vii. Vazand ingrozirea acestora, se tulbura si se zbuciuma si cu durere se intoarce catre ingeri, iar acestia, luand sufletul, il poarta prin vazduh, insa pe cale e oprit si cercetat in multe vami, si intrebat pentru pacatele sale. Mai intai de minciuni si de clevetiri, de vorbirile desarte, de grairile cele de rusine, de rasul peste masura. [...] Si iarasi mai sus dracii intampina sufletul si-l intreaba de desfranare si trufie. Vin dupa acestea dracii maniei si ai iutimii, ai mandriei, ai nesupunerii, ai iubirii de arginti, ai betiei, ai vrajbei, ai descantecelor, ai lacomiei, ai urii de frati, ai uciderii, ai furtisagului si nemi-lostivirii. Scurt vorbind, pentru toata patima de care a bolit, este cercetat si tras la socoteala. Ce groaza si ce spaima nu va simti sufletul in toata vremea pana ce se va judeca desavarsit. Puterile dumnezeiesti stau de fata, infatisand toate cugetele bune, vorbele bune si faptele bune ale sufletului. jar sufletul sta cu frica in mijlocul ingerilor luminati, care-l ajuta, si-al demonilor care-l parasc, asteptand indreptatirea si scaparea sa, ori osanda si pierzarea. Deci, pe cel drept si neintinat, cu sarguinta il primesc ingerii si neimpiedicat urca sa se inchine inaintea lui Dumnezeu".

Vamile din vazduh sunt foarte limpede infatisate de Awa Isaia Pustnicul: "De cata bucurie trebuie sa cugeti ca va avea sufletul care a inceput sa slujeasca lui Dumnezeu si si-a desavarsit lucrarea lui? Caci la iesirea lui din lumea aceasta, va face sa mearga inaintea lui lucrarea lui si se vor bucura cu el ingerii cand il vor vedea scapat de stapanirile lumii. Deoarece cand va iesi sufletul, vor merge cu el ingerii si vor iesi in intampinarea lui toate puterile intunericului, voind sa-l ia in stapanire de vor avea ceva de al lor in el. Dar atunci nu ingerii vor lupta pentru el, ci faptele pe care le-a facut. Ele il vor inconjura si-l vor pazi de acele puteri, ca sa nu se atinga de el. Iar de vor invinge faptele lui, vor canta inaintea lui ingerii, pana ce vor ajunge la Dumnezeu intru veselie. in ceasul acela se va uita tot lucrul lumii acesteia si toata osteneala ei. Sa punem deci toata puterea noastra, lucrand bine in scurta vreme de acum, pentru a scapa lucrul nostru de tot raul, ca sa ne putem mantui de mainile stapanitorilor ce cauta sa ne duca cu ei. Caci sunt vicleni si fara mila. Fericit este deci cel in care nu se va afla ceva din ale celor potrivnici, caci bucuria si veselia, odihna si cununa lui vor fi peste masura. [...] Frati iubiti, sa punem toata puterea noastra in lacrimile inaintea lui Dumnezeu, poate se va milui de noi bunatatea Lui si ne va trimite puterea pana ce vom birui prin faptele ce le-am savarsit pe stapanitorii rautatii, care vin inaintea noastra. Sa ne ingrijim din inima, sa ne dobandim dorirea lui Dumnezeu, care ne va mantui pe noi de mainile Vicleanului, cand va iesi acolo in intampinare noastra. Sa iubim pe saraci, ca sa ne scape de iubirea de arginti, cand va iesi in intampinarea noastra. Sa iubim pe toti fratii nostri, neavand nici o ura in inima noastra fata de cineva, nici rasplatind cuiva cu rau (Rom. 12, 17), ca sa ne pazeasca pe noi de pizma, cand va iesi in intampinarea noastra. Sa iubim smerita cugetare in toate, suportand cuvantul aproapelui si cand ne va lovi si cand ne va osandi. Caci aceasta ne va pazi de mandrie, cand va iesi intru intampinarea noastra. Sa castigam cinstirea aproapelui, cautand sa nu-l osandim cu nimic. Aceasta ne va pazi de vorbirea de rau, cand va iesi in intampinarea noastra. Sa dispretuim bunatatile lumii si cinstirea ei, ca sa ne mantuim de pofta, cand va iesi in intampinarea noastra. Sa invatam limba noastra la cugetarea la Dumnezeu, sa graiasca dreptatea si rugaciunea, ca sa ne pazeasca de minciuna, cand va iesi in intampinarea noastra. Sa ne curatim inima si trupul de pofte, ca sa ne mantuim de necu-ratie, cand va iesi in intampinarea noastra. Caci toate acestea vor cauta sa ne stapaneasca sufletul cand va iesi din trup. Dar virtutile ii vor ajuta, daca le-a dobandit".

Vamile si vamesii ce cerceteaza fiecare patima, pe rand, le infatiseaza cu amanuntime Viata Sfantului Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei: "Fericitul acesta intotdeauna cugeta la iesirea sa dintru aceasta viata, zicand: Socot ca spre mantuire ii e de ajuns omului sa cugete neincetat ja moarte si sa se ingrijeasca de sfarsitul sau, ca nu se va intalni atunci cu mila, ci numai faptele lui vor merge cu el Si care nu va fi necazul si nevoia sufletului care nu s-a aatit de drum, cand vor veni ingerii sa-l ia? Cum nu va suspina si nu va cere el sa i se mai dea macar scurt timp sa mai traiasca, dar i se va spune atunci: Oare bine ti-ai folosit timpul vietii? Si, graind catre sine, inca zicea: Cum vei trece, ticaloase Ioane, nemuscat de fiarele din trestii, despre care spune prorocul zicand: Cearta fiarele din trestii (Ps. 67, 31), in acel ceas amar, cand ne vor intampina pe noi acei cruzi si nemilosi vamesi, catre care nu pricepem ce vom zice? Ca-i era lui descoperit de la Sfantul Simeon Stalpnicul ca, iesind sufletul din trup si vrand sa se suie la ceruri, il intampina pe el cetele dracilor si-l intreaba, mai intai de minciuni si de clevetiri; ca daca de acelea nu s-a pocait, apoi este oprit de catre draci. Si iarasi, mai sus dracii intampina sufletul si-l intreaba despre desfranare si trufie, si daca de acestea s-a pocait, se izbaveste de dansii. Si multe sunt impiedicarile si intrebarile sufletului de catre draci, vrand acesta sa mearga la ceruri. Vin dupa aceea dracii maniei si invidiei si vorbirii de rau, ai iutimii, ai mandriei, ai grairii de rusine, ai nesupunerii, ai camatariei, ai iubirii de arginti, ai betiei, ai vrajbei, ai descantecelor, ai lacomiei, ai urii de frati, ai uciderii, ai furtisagului, ai nemilostivirii. Si cand ticalosul acela de suflet se duce de la pamant al cer, nu stau aproape de dansul sfintii ingeri si nici ii ajuta lui, ci singur sufletul nostru da pentru sine raspuns prin pocainta si prin fapte bune".

Despre vami ne vorbeste inca si aceasta istorisire despre un ostas, pe nume Taxiot, care a inviat din morti, pe care o aflam in Vietile sfintilor, luna martie, ziua 28: ,In Cartagina, cetatea Africii, in vremea patriciului Nichita, a fost un oarecare barbat, cu numele Taxiot, cu randuiala de ostas, si acela isi petrecerea viata sa in mari pacate. Si fiindca multi mureau in Cartagina din pricina ciumei, a venit si Taxiot in frica si in simtire si s-a pocait de pacatele sale si, iesind din cetate cu femeia lui, s-au asezat intr-un sat, la liniste. Iar nu dupa multe zile, din lucrarea zavistiei diavolului, a cazut in desfranare cu femeia unui gospodar din acel sat. Si nu la multa vreme dupa aceea, l-a lovit ciuma si a murit. Si era o manastire, ca la o stadie departe de satul acela. Si alergand acolo, femeia lui Taxiot a rugat pe monahi ca, venind, sa ia trupul mortului si sa-l ingroape in biserica. Deci l-au ingropat pe el intru al treilea ceas din zi. Iar cand a fost ceasul al noulea, s-a auzit din mormant strigare, zicand: "Miluiti-ma, miluiti-ma!" Si apropiindu-se de mormant si auzind glasul celui ingropat, degraba l-au dezgropat pe el si, aflandu-l viu, au inmarmurit de spaima. Si l-au intrebat pe el, voind sa stie ce i s-a intamplat lui si cum a inviat. Iar acela, neputand vorbi de multa plangere si tanguire, ii ruga pe dansii sa-l duca pe el la robul lui Dumnezeu Tarasie, episcopul, si-l dusera la acela. Iar episcopul trei zile l-a tot silit pe el sa-i spuna ce a vazut acolo, si acela, a patra zi, a putut grai.

Deci, cu multe lacrimi, a spus acestea: "Cand eram pe moarte, am vazut inaintea mea niste arapi a caror vedere era foarte infricosatoare. Si vazandu-i pe ei, sufletul meu se tulbura. Apoi am vazut doi tineri foarte frumosi, si sufletul meu a sarit in mainile lor. Si indata, ca zburand, ne suiam de la pamant in vazduh, spre inaltime, si am intalnit vamile cele ce strajuiesc suirile si opresc toate sufletele omenesti. Si la fiecare vama, pentru cate un alt pacat, osebit esti intrebat: la una, pentru minciuna, la alta, pentru cearta, iar la alta, pentru mandrie. Si fiecare pacat isi are intrebatorii sai in vazduh. Si am vazut eu intr-un mic cufaras, tinut de ingeri, toate lucrurile mele cele bune, si ingerii luau din acelea si cumpaneau lucrurile mele rele, si asa am trecut vamile. Iar cand ne-am apropiat de portile ceresti, am sosit la vama desfranatilor, m-au oprit acolo pe mine strajerii si-mi scoteau toate faptele mele trupesti de desfrau, precum le-am facut din tinerete si pana acum. Si au zis ingerii cei ce ma duceau pe mine: Toate pacatele trupesti, pe care le-a facut in cetate, i le-a iertat lui Dumnezeu, de vreme ce s-a pocait de acelea. Dar potrivnicii mei au raspuns si au zis: Dupa iesirea din cetate, in satul acela unde s-a dus, s-a desfranat cu femeia gospodarului. Si auzind aceasta, ingerii n-au aflat nici un lucru bun ca sa ma rascumpere de pacatul acela si, lasandu-ma, s-au dus.

Deci, apucandu-ma pe mine viclenele duhuri, m-au batut si, desfacandu-se pamantul, m-au pogorat, fiind purtat prin niste intrari inguste si prin oarecare crapaturi stramte si rau-mirositoare, pana la cele mai de jos temnite ale iadului, unde sufletele pacatosilor sunt incuiate in intunericul cel vesnic [...] Si am fost inchis cu dansii si eu in locurile acelea intunecoase si intru stramtorare m-au pus si plangeam si ma tanguiam cu amar, tinut fiind de la al treilea ceas pana la al noulea.

Dupa aceea, am vazut putina stralucire si pe cei doi ingeri, ce venisera acolo, si am inceput a-i ruga pe dansii sa ma scoata pe mine din primejdia aceea, ca sa ma pocaiesc inaintea lui Dumnezeu. Si mi-au zis mie ingerii: In desert te rogi, pentru ca nu iese nimeni de aici inainte de invierea tuturor. Iar eu mult cerand si rugandu-ma si fagaduind ca ma voi pocai, a grait un inger catre celalalt: Te pui chezas pentru dansul, ca se va pocai, precum fagaduieste, din toata inima? Si a zis celalalt: Ma pun chezas. Si am vazut cum i-a dat lui chezasul mana. Atunci, apucandu-ma pe mine, m-au scos de acolo, pe pamant, si m-au pus in mormant, langa trupul meu. Si mi-au zis mie: Intra de unde te-ai despartit. Si am vazut eu sufleteasca mea fire stralucind ca un margaritar, iar trupul cel mort era ca niste tina rau-mirositoare si neagra si ma ingretosam sa intru in el. Si mi-au zis mie ingerii: Nu se cade altfel sa te pocaiesti, fara numai cu trupul cu care ai gresit. Iar eu ma rugam, ca n-as mai fi intrat in trup. Deci ingerii mi-au grait: Intra, ca de nu iarasi te vom duce pe tine acolo de unde te-am luat. Atunci am intrat si am inviat si am inceput a striga: Miluiti-ma!" Acestea ni le-au povestit parintii cei vrednici de crezare, spre invatatura si mantuire".

Vamile vazduhului sunt foarte limpede infatisate in istorisirea Sfintei Teodora, pe care o aflam in Viata Sfantului Vasile cel Nou, duhovnicul sau, scrisa de un ucenic al acestuia, Grigorie Tracul.

"Cu mare iuteala mergand noi de pe pamant spre inaltimea cerurilor, la inceput ne-au intampinat duhurile rele ale vazduhului de la prima vama, la care se intreaba de pacatele sufletului prin cuvant: vorbe desarte, glume, vorbire fara rost, vorbe murdare, batjocoriri si altele de felul acesta. Acolo era o mare adunare de arapi, mari si negri ca taciunele, in fruntea carora era unul foarte inrautatit, care statea in fata mea. Fiind opriti noi acolo, aceia au adus inaintea mea o multime de catastife. Acolo am vazut scrise toate cuvintele desarte vorbite din tineretile mele, vorbele fara socoteala si nerusinate, toate cuvintele nebunesti si necurate, toate cantecele lumesti, rasetele, prin care am smintit multe suflete, facand pe unii sa rada nebuneste prin glume pacatoase, prostesti si vorbe desarte, cum e obiceiul multora. Vamesii aceia fiorosi imi aratau una cate una toate relele sau pacatele acelea si, aratandu-mi-le pe toate, unele dupa altele, ma invinovateau pentru ele. Ei imi aratau vremea, locurile, persoanele, cand, unde si cu cine m-am dedat la acele vorbe desarte, rasete si celelalte de acest fel prin care am maniat pe Dumnezeu. Nestiind eu ca si acelea sunt pacate, nici nu le-am marturisit parintelui meu duhovnicesc si nici nu m-am cait de ele, nici n-am facut roade vrednice de pocainta pentru ele. Vazandu-ma mustrata asa de groaznic de acei vamesi infernali, am ramas uimita, tacand ca o muta, neavand ce mai raspunde acelor duhuri viclene, pentru ca cele spuse de dansii erau adevarate. Tremurand de frica, taceam si ma rusinam si asteptam ingrozita sa vad ce vor face si ce va fi cu mine. Atunci sfintii ingeri care ma insoteau au pus impotriva acelor pacate o parte din faptele mele cele bune pe care le facusem mai pe urma, dar neajungand acelea, au implinit din darurile Cuviosului Parintelui meu Vasile, si asa rascumparandu-ma, am plecat de acolo mai departe, in sus.

(Vama a doua) Iarasi urcand noi mai sus, am ajuns la vama minciunii. La aceasta vama se intreaba de tot cuvantul mincinos, de calcarea juramintelor, de luarea in desert a numelui lui Dumnezeu, de marturiile mincinoase, de spovedaniile neadevarate sau mincinoase. Domnii vamii aceleia, negri, iuti si salbatici, cu fetele hade si murdare, ma intrebau si ma invinuiau cu mare asprime pentru pacatele mele. Cercetandu-ma cu deamanuntul, am fost vadita de doua pacate: intai, lucruri mici, in care mi s-a intamplat si mie a minti si pe care, nesocotindu-le pacate, nu le-am marturisit inaintea duhovnicului la spovedanie, si doi, ca m-am rusinat si am ascuns inaintea duhovnicului unele fapte de ale mele. Insa calcari de juraminte, marturii mincinoase si altele de felul acesta, n-au aflat in mine cu darul lui Hristos. Sfintii ingeri punand si acolo o parte din faptele mele cele bune si mai mult din darurile Parintelui meu Vasile, m-au rascumparat.

(Vama a treia) De la acea vama mergand noi in sus, am ajuns la vama clevetirii, ponegririi, vorbirii de rau, a judecarii si osandirii aproapelui. Acolo am fost opriti si am vazut cat de greu pacat este a cleveti si a osandi pe cineva, a-l defaima, huli, batjocori si a rade de pacatele altuia. Pe unii ca acestia ii cerceteaza cu deamanuntul acei cumpliti intrebatori, ca pe niste antihristi, care, rapind cinstea si dreptul de judecata al Domnului nostru Iisus Hristos, s-au facut ei insisi judecatori si pierzatori celor de aproape ai lor. in mine insa, cu darul lui Dumnezeu, n-au aflat pacate de acestea, pentru ca in toate zilele mele m-am pazit cu dinadinsul ca sa nu clevetesc pe nimenea, nici sa osandesc, nici sa rad de cineva. Uneori, e drept, din intamplare, auzind pe altii osandind sau clevetind sau razand de cineva, ma plecam spre dansii putin cu mintea, sau din nepaza adaugam si eu la acelea cate o vorba sau ii aprobam in vreun fel. Dar indata revenindu-mi, m-am cait in sinea mea. Totusi mi s-au pus si socotit si acelea in pacatul osandirii si clevetirii de catre vamesii aceia intrebatori. Dar sfintii ingeri rascumparandu-ma si de la aceasta vama cu darurile Cuviosului Vasile, am mers mai departe in sus.

(Vama a patra) Alergand noi tot mai sus, am ajuns la vama aceea ce se numeste a lacomiei sau imbuibarii pantecelui. Ajungand acolo, indata au alergat asupra mea acele duhuri necurate si marsave, grasi, soiosi si foarte salbatici, bucurandu-se de sosirea mea la ei, ca de o dobanda grasa. Chipurile acelor duhuri dracesti inchipuiau pe iubitorii de desfatari, pe nesatiosi si pe uraciosii betivi. Aceia impresurandu-ne pe noi ca niste caini, ne-au oprit si indata au adus inaintea mea toate pacatele mele, adica: de am mancat vreodata pe ascuns si fara masura, fara trebuinta, sau dis-de-dimineata, sau de am mancat fara rugaciune si fara sa-mi fac semnul sfintei cruci. Apoi imi puneau inainte de cate ori am mancat in sfintele posturi mai inainte de terminarea sfintei slujbe. De asemenea si betiile toate mi le aratau rand pe rand, punandu-mi in fata toate paharele baute si numarul paharelor ce-am baut, probozindu-ma si zicandu-mi: Iata, atatea pahare ai baut in cutare vreme, atatea in cutare si cu cutare barbat si femeie, atatea in cutare loc, atatea la cutare petrecere, praznic ori pomana. Toate pacatele si placerile acestea ale pantecelui, pe care le facusem, mi le puneau inainte vamesii aceia, bucurandu-se de mine ca si cum as fi fost trecuta in stapanirea lor, in fundul iadului, unde voiau sa ma arunce. Fiind mustrata pentru acele pacate ale mele, tremuram de frica, neavand ce raspunde impotriva lor. Sfintii ingeri insa scotand din darurile Cuviosului Vasile, m-au rascumparat si de la acea vama. Diavolii, vazand rascumpararea mea, s-au tulburat grozav si strigau: O, amar noua! Ne-am pierdut toata osteneala noastra! Acestea zicand, aruncau in vazduh catastifele in care erau scrise pacatele mele. Eu vazand asa, m-am bucurat mult si am plecat de acolo in sus, fara primejdie. Sfintii ingeri, mergand, vorbeau intre ei, zicand: Cu adevarat mare ajutor a castigat sufletul acesta de la placutul lui Dumnezeu Vasile. Daca nu l-ar fi ajutat el cu ostenelile si rugaciunile lui, multe primejdii ar fi intampinat si ar fi rabdat trecand prin aceste ispitiri, cercetari si judecati ale vazduhului. Atunci eu, luand putina indrazneala, am zis catre dansii: Stapanii mei, mi se pare mie ca nimeni dintre cei care traiesc pe pamant nu stiu ce se face aici si ce asteapta pe sufletul pacatos dupa iesirea din trup. Sfintii ingeri mi-au raspuns: Oare nu marturisesc pentru acestea dumnezeiestile Scripturi, care se citesc intotdeauna in sfintele biserici si se propovaduiesc de sfintitii slujitori ai lui Dumnezeu? Dar cei ce s-au impatimit in desertaciunile pamantesti nu baga seama de acestea. Ei socotesc ca imbuibarea si betia din toate zilele este o desfatare. Si asa, mancand intotdeauna fara sat si imbuibandu-se fara frica de Dumnezeu, avandu-si pantecele in loc de Dumnezeu, nici nu se gandesc la viata viitoare, ba nici nu-si mai aduc aminte de dumnezeiestile Scripturi, care zic: "Vai voua, celor ce sunteti satui acum, ca veti flamanzi" (Le. 6, 25). Numai bogatii aceia cu inima buna, asemenea lui Avraam, care sunt milostivi si fac dreptate si fapte bune, care miluiesc pe saraci si scapatati, care ajuta pe cei ce sunt in nevoi si in primejdii, aceia castiga cu inlesnire de la Dumnezeu iertarea pacatelor si trec vamile vazduhului fara suparare, pentru milosteniile lor. Aceasta o adeveresc dumnezeiestile Scripturi, zicand: "Milostenia izbaveste din moarte si acopera multime de pacate" (Tob. 12, 9). Cei ce nu se sarguiesc a-si curati pacatele prin milostenie, acelora nu le e cu putinta a scapa de aceste intrebari, caci ii rapesc acei stapani ai vamilor intunecati la chip si, muncindu-i cumplit, ii pogoara in subteranele iadului. Acolo ii tin in legaturi pana la infricosata Judecata a Domnului Hristos. Vezi ca nici tie nu ti-ar fi fost cu putinta a trece aceste vami daca nu ai fi castigat rascumpararea prin darurile Cuviosului Vasile.

(Vama a cincea) Vorbind noi astfel, am ajuns la vama lenevirii si a trandavirii, unde se cerceteaza toata zilele si ceasurile petrecute zadarnic, fara lucrarea faptei bune. Acolo se opresc toti lenesii sau trandavii aceia care, asemenea trantorilor, poftesc si mananca din osteneli straine, in loc de a lucra si a-si castiga existenta prin lucrul si sudoarea fetei lor. De asemenea si cei care sunt platiti nu lucreaza dupa invoiala. Acolo se cerceteaza si cei care nu se ingrijesc a lauda pe Dumnezeu si cei care se lenevesc in zilele de praznice, in duminici si sarbatori a merge la vecernie, la utrenie, la dumnezeiasca Liturghie si celelalte slujbe de lauda a lui Dumnezeu. La acea vama se cerceteaza lenevi-rea, trandavia si neglijenta fiecarui crestin, mirean ori cleric, care n-a purtat grija de sufletul sau sau de sufletele incredintate lor. Acolo se cerceteaza cu deamanuntul toate pacatele izvorate din lenevire si multi sunt opriti si se prabusesc in prapastiile iadului. Acolo si eu mult fiind intrebata, nu rm'-ar fi fost cu putinta a scapa de datoriile acestui pacat, de n-ar fi implinit neajunsul meu daruirea Cuviosului Vasile, prin care rascumparandu-ma, m-au scos din primejduirea ce ma ameninta a ma pogori jos, in iad.

(Vama a sasea) De acolo am ajuns la vama furtisagului. Vamesii draci ai acelei vami incearca acolo cu deamanuntul sufletele despre feluritele pacate ale furturilor, rapirilor si inselatoriilor, pe ascuns sau pe fata. La aceasta vama, desi ne impiedicaram putin, pentru ca nu s-au gasit in mine furtisaguri, afara de cele facute in copilarie, putine, si acelea din putinatatea mintii, am trecut fara sa dam mult.

(Vama a saptea) Am ajuns apoi la vama avaritiei si a iubirii de arginti. Milostivul Dumnezeu insa acoperindu-ma in viata mea, nu m-am ingrijit de multa avere, nici n-am fost iubitoare de arginti si de agonisit averi. Eu in viata ma indestulam cu cele ce mi le dadea Domnul, multumindu-ma cu putin. Nu eram lacoma sau avara. Ba inca din cele ce aveam imparteam cu osardie si cu bucurie saracilor si celor lipsiti de cele de trebuinta. Pentru aceasta am trecut usor si repede prin vama aceasta.

(Vama a opta) Lasand in urma pe vamesii draci de la vama zgarceniei, am calatorit tot mai sus in vazduh, pe acea cale necunoscuta, intunecata si infricosata, pana ce am ajuns la vama ce se cheama a cametei. Acolo se cerceteaza toti aceia care-si dau argintii cu camata, agonisin-du-si dobanda necurata, lacomii si cei care tin in casele jor lucruri straine. Neavand insa cu ce sa ma invinuiasca, scrasneau din dinti asupra mea, infricosandu-ma. Noi insa am plecat de acolo mai sus, multumind lui Dumnezeu.

(Vama a noua) inaintea noastra s-a aratat chinul nedreptatii. Acolo se cerceteaza cu deamanuntul judecatorii nedrepti, care partinesc pe cei vinovati si osandesc pe cei nevinovati. Se mai cerceteaza oprirea platii lucratorilor, cei care negutatoresc cu cantare si masuri masluite si toti cei care, intr-un fel sau altul, au fost nedrepti si au facut nedreptate. Noi insa am plecat mai departe si de acolo, nedand nimic la acea vama.

(Vama a zecea) Am ajuns apoi la acea vama care se numeste a zavistiei si a dusmaniei. Acolo se cerceteaza cu deamanuntul toti aceia care s-au zavistuit unul pe altul, vrajmasiile, uraciunea, neiubirea de frati si de aproapele, cu feluritele rautati ce izvorasc din aceste pacate ucigatoare de suflet. Aceasta vama am trecut-o fara sa dam ceva, pentru ca n-am zavistuit pe nimeni in viata mea. Acolo ma intrebau vamesii aceia uraciosi despre ura de frate si neiubirea aproapelui, dar cu indurarile Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu, la toate acele intrebari nu m-au aflat vinovata. Am vazut insa mania diavolilor vamii aceleia, care, cu fetele lor de arapi, scrasneau din dinti, repezindu-se asupra mea cu manie, ca sa ma inghita de vie. Dar, neavand a ne teme de dansii, ne-am suit tot mai sus, bucurandu-ne.

(Vama a unsprezecea) Calatorind noi asa, in mari departari, tot mai sus in vazduh, am ajuns la vama mandriei cu fiicele ei: slava desarta, lauda, iubirea de sine, obraznicia, inaltarea cu mintea. Acolo, diavolii acelei vami foarte trufasi cerceteaza pe toti pacatosii pentru pacatele de mai sus, adica daca, trufindu-se, n-a dat ascultare parintilor trupesti ori duhovnicesti, de s-au increzut mai mult in ei decat in Dumnezeu, daca au dispretuit pe semeni ori s-au mandrit cu stiinta, cu dregatoria, cu vita, cu hainele, cu neamul bogat. Eu insa in viata fiind slujnica saraca si neavand a ma mandri cu unele ca acestea, am trecut printre acei draci trufasi, dand ceva foarte putin, deoarece am fost smerita si ani cinstit pe parintii mei trupesti si pe cei mai mari, ascultandu-i in toate cele de bune si de mantuire cate ma invatau.

(Vama a douasprezecea) Urcandu-ne de acolo mai sus la inaltime pe treptele vazduhului, am ajuns la vama maniei, a iutimii si a lipsei de mila. Arapii aceia ma cercetau aspru si amanuntit despre feluritele laturi ale pacatului maniei si iutimii. Era acolo multime multa de draci foarte salbatici si fiorosi, iar in fruntea lor era o capetenie draceasca, care statea pe un tron asemenea unui idol, grozav de infricosator si el, poruncind manios, cu aprinsa iutime si asprime celor din jurul sau. Graiul lui insa nu-l intelegeam. Aceia, plini de mania, iutimea si rautate lor, se muscau unii pe altii ca fiarele salbatice si neimblanzite, chinuindu-se si tipand groaznic, inspaimantand totul in jurul lor. Ajungand noi in mijlocul acelor rai, s-au repezit asupra noastra cu fetele lor sangeroase si cu mare rautate demonica ne cercetau, punand inainte toate pacatele mele facute in mania si iutimea mea cat am trait pe pamant. Ori de cate ori m-am maniat, iutit, tulburat si am tipat la cineva cu cuget rau si cu privire salbatica. Chiar si pentru cele ce din dragoste sfanta, vrand a trage pe cineva din pacate si a-1 pune in buna randuiala, de m-am tulburat cu manie si iutime asupra lui, ori de l-am amarat sau de l-am batut, ori de m-am pornit asupra cuiva cu manie de vrajba si tinand in mine rautatea, am plecat ocarand si ingrozind [...]. Toate acelea mi le aratau rand pe rand, asa cum, cand si unde le facusem. insa n-au dobandit ce doreau ei de la noi. Sfintii ingeri care ma insoteau le-au raspuns pentru acelea cu care ma invinuiau si asa am mers inainte, bucurandu-ne in Domnul, acoperit fiind sufletul meu pacatos cu rugaciunile Cuviosului meu Parinte Vasile.

(Vama a treisprezecea) Am ajuns apoi la vama tinerii de minte a raului si a razbunarii. Acolo, cu o groaznica nemilostivire, se cerceteaza toti aceia care tin in inima lor amintirea raului, cei care rasplatesc cu rau pentru raul facut sau care sunt invrajbiti cu altii. Milostivirea Celui Prea-inalt insa m-a acoperit si acolo, fiindca n-am tinut rautate in inima mea asupra nimanui, n-am tinut minte raul facut de altii si n-am avut rautate asupra celor ce ma vrajma-seau, nici m-am razbunat asupra cuiva, ci, pe cat am putut, am aratat dragoste spre aceia, rasplatind raul cu binele, si asa cu nimic nu m-au aflat datoare la acea vama. Diavolii, vazand ca n-au pentru ce ma opri acolo, se tanguiau cumplit, vazandu-ma ca scap libera din ghearele lor. Astfel am plecat de acolo mai departe, bucurand-ne in Domnul. Suindu-ne noi asa tot mai in sus in vazduh, mi-am luat indrazneala si am intrebat pe sfintii ingeri care ma duceau: Domnii mei, rogu-va sa-mi spuneti de unde stiu aceste infricosate puteri si stapaniri ale vazduhului toate faptele rele ale oamenilor ce traiesc pe pamant in toata lumea, ale fiecaruia in parte? Iata, vad ca nu numai pe cele facute la aratare, ci si pe cele ascunse le stiu si le vadesc aici. Sfintii ingeri mi-au raspuns, zicand: Tot crestinul, la Sfantul Botez, primeste de la Dumnezeu pe ingerul sau pazitor, care, nevazut, il pazeste pe dansul ziua si noaptea, calauzindu-1 la tot lucrul bun, pe calea vietii si a mantuirii, in tot timpul vietii lui, pana in ceasul mortii. El scrie in cartea sa toate cuvintele, miscarile si lucrurile cele bune facute de om in viata sa. Asemenea si capetenia imparatiei intunericului si a beznei iadului, care doreste sa traga tot neamul omenesc in pierzarea sa, pune pe langa fiecare om ce se zamisleste si se naste in lume pe cate unul dintre inrautatitele sale duhuri viclene. Acela, umbland aproape de om si in urma lui, ii pandeste de aproape si cu deamanuntul toate: privirile, miscarile, cuvintele, lucrurile si toate cate le face de-a lungul intregii sale vieti, si neincetat il indeamna cu viclesuguri la rautatile lui, adica a pacatui in tot felul. indata ce vede ca omul a inclinat spre rau, a vorbit rau si a pacatuit, acel diavol scrie toate pacatele in catastiful sau, pe care apoi il duce la vami, cu toate pacatele omului scrise de el. In acest chip sunt stiute de vamesii vazduhului toate pacatele tuturor oamenilor din lumea pamanteasca. Apoi, dupa ce sufletul se desparte de trup, cand se sarguieste pentru a sui la cele ceresti, la Ziditorul sau, atunci, dupa cum vezi, aceste duhuri viclene ale vamilor vazduhului il opresc pe loc, aratandu-i scrise toate pacatele lui. Pe sufletul care are mai multe fapte bune decat pacate, nu-l pot opri vamesii aceia; dar daca vor afla la el mai multe pacate decat fapte bune, il opresc un timp,in stapanirea lor si-l inchid in temnitele iadului, un-de-1 muncesc atat cat le ingaduie dreptatea dumnezeiasca. Acolo sufera greu si se chinuieste sufletul acela pana ce, cu postiri, rugaciuni, milostenii, sfinte liturghii, parastase, pomeni si alte faceri de bine facute in numele lor sfintelor locasuri si saracilor de catre ai sai, primeste iertare pentru pacatele sale. Cei care se inchina Prea Sfintei Treimi si deseori primesc cu vrednicie sfanta impartasanie, trupul si sangele Domnului nostru Iisus Hristos, aceia urca lesne la cer, aparati fiind de ingeri si de rugaciunile sfintilor lui Dumnezeu, care se roaga pentru mantuirea lor. Cei care n-au facut nici unele din cele de folos in toata viata lor, n-au parte de nici un ajutor si sfintii ingeri nu pot sa aduca pentru ei cuvant de aparare. Daca insa un suflet s-ar arata atata de pacatos, urat si vrajmas lui Dumnezeu, incat sa nu mai aiba nadejde de mantuire, fiind sortit desavarsit in vesnica osanda, atunci indata diavolii il pogoara pe acela in adancurile iadului, unde este gatit locul lor, la vesnica munca. Acolo ii tin pana al invierea obsteasca si a doua venire a Domnului. Dupa aceea, au sa se munceasca vesnic, impreuna cu trupul in care au vietuit, in gheena focului nestins. inca si altceva este bine sa stii: pe aceasta cale se suie spre cercetare numai sufletele acelea care sunt luminate cu Sfantul Botez si credinta crestina. Paganii insa, necredinciosii, ereticii si toti cei instrainati de Dumnezeu nu mai vin pe calea aceasta spre Scaunul Dumnezeirii, pentru ca inca fiind vii, din viata pamanteasca sunt ingropati in iad cu sufletele lor.

(Vama a paisprezecea) Tot vorbind asa, am ajuns la vama uciderii. Acolo se cerceteaza cu deamanuntul sufletele crestinesti pentru pacatul greu al uciderii. Feluritele ucideri de oameni, sinuciderile, ba chiar si gandurile si sfatuirile demonice pentru savarsirea acestui groaznic pacat. Noi si de acolo, dand putin, am scapat cu usurinta, fiindca nu numai ca n-am lovit, dar m-am ferit si de a ocari pe altii.

(Vama a cincisprezecea) Iesind din mijlocul vamesilor acelora groaznici, am suit tot mai sus, ajutata de sfintii ingeri, pana ce am ajuns la vama descantecelor, vrajitoriilor, ghicirilor, fermecatoriilor, a otravitorilor si chematorilor de diavoli. Pangaritii draci ai acelei vami erau asemenea jivinelor cu cate patru picioare si taratoarelor, ca taurii fiorosi, ca serpii, viperele, scorpiile si broastele. Si foarte urata era vederea lor. Cu darul lui Dumnezeu, vamesii aceia n-au aflat nimic scris in catastifele lor si nici in mine, deci am trecut indata, nedand nimic. Plecand noi de acolo tot mai sus, am intrebat pe sfintii ingeri care ma duceau: Domnii mei, rogu-va, spuneti-mi oare toti crestinii trec pe aici, prin vamile acestea? Oare nu este cu putinta vreunuia dintre ei sa treaca pe alta parte la cer, fara numai pe aici? Nu este oare vreun mijloc de a face calatoria aceasta fara intrebarile si frica ce intampinam noi cand trecem prin aceste infricosatoare vami? Sfintii ingeri mi-au raspuns: Nu este alta cale pentru sufletele crestinilor care se suie la ceruri. Toti trec pe aici, dar nu toti sunt cercetati asa ca tine, fara numai cei ce sunt pacatosi ca tine, toti aceia care n-au facut desavarsit marturisirea pacatelor lor, ru-sinandu-se si tainuind inaintea duhovnicilor lor faptele lor de rusine si unele dintre pacatele lor. Daca crestinul isi marturiseste cu adevarat pacatele sale, faptele rele, ii pare rau, se caieste ca le-a facut, isi implineste canonul cuvenit si paraseste pacatele, facand roade vrednice de pocainta, apoi pacatele acelea le sterge nevazut dumnezeiasca milostivire. Cand un suflet ca acela trece pe aici, intrebatorii din vamile vazduhului, deschizandu-si catastifele lor, nu afla scris nimic in ele asupra lui, nici nu-l pot supara, nici ingrozi pe acel suflet; ci el trece lin in sus, la ceruri, la Scaunul Dumnezeirii, ca sa se inchine si sa fie rasplatit cu fericirea vesnica in cereasca imparatie. Deci si tu, de ai fi facut marturisire desavarsita de toate pacatele tale, si dupa dezlegarea duhovnicului ai fi facut pocainta adevarata din destul, n-ai fi suferit astfel de groaznice cercetari ca acestea la vamile vazduhului. Diavolii, dupa ce vad ca sufletului osarduitor, prin marturisirea adevarata, parasirea pacatelor, implinirea canonului si aducerea de roade de pocainta, i se sterg pacatele din catastifele lor, il razboiesc din nou, mai groaznic decat inainte, pentru a-1 arunca in alte pacate si ca sa-l inscrie din nou in catastifele lor. Cu adevarat, spovedania este izvor de mantuire pentru om! pe multe nenorociri si necazuri il scapa ea pe om, facan-du-1 sa treaca netinut de vamesi si sa se inalte liber la Dumnezeu. Multi nu-si spun pacatele lor, unii crezand ca au destula vreme ca sa se pocaiasca si sa li se ierte greselile, iar altii rusinandu-se de fata duhovnicului, iar pentru aceasta vor fi cercetati cu asprime la trecerea prin vami. Altii spun la un duhovnic unele pacate, iar la altul pe celelalte, insa si acestia isi vor afla pedeapsa si, necuratindu-se de pacatele lor, nu vor avea calea libera, curata si cu inlesnire de trecut vamile. Tie insa ti-a ajutat si aceea ca de mult ai parasit de a mai pacatui de moarte si cu fapte bune ai petrecut ceilalti ani ai vietii tale, si mai ales rugaciunile Cuviosului Parinte Vasile, caruia i-ai slujit cu devotament.

(Vama a saisprezecea) Alergand mai departe, am ajuns la vama desfranarii. Acolo se cerceteaza tot felul de desfranare sau curvie, nalucirea pacatului curviei cu mintea sau zabovirea gandului in acel pacat, invoirea cu atingerile patimase si spurcate, caderile in desfranare, persoanele, vremea si locul unde s-a savarsit pacatul, visuri necurate, porniri si priviri cu gand spurcat. Stapanul acelei vami sedea pe scaunul sau, imbracat cu o haina soioasa, rosie, stropita cu sange, murdara si foarte necurata. Si se falea, ca si cum ar fi fost imbracat stralucit cu o haina imparateasca. Multime de draci stateau acolo inaintea lui. Aceia vazandu-ma ajunsa acolo, s-au mirat mult cum de am ajuns pana la dansii. Si stateau uimiti, socotind cum de am putut trece prin atatea vami. Apoi scotand lucrurile cele de desfranare ale mele, scrise in catastifele lor, ma invinuiau cu asprime, aratandu-mi persoanele cu care pacatuisem in tineretile mele, vremea cand gresisem, ziua, noaptea si locul unde am facut pacatul acela cu cineva. Si n-aveam ce sa raspund, ca asa era, fara numai tremuram de frica si ma umpleam de rusine. Si nu numai cele adevarate mi le ziceau, ci si cu multe minciuni ma acuzau. Acelea zicandu-le, se repezeau asupra mea cu ghearele, sa ma rapeasca din mainile sfintilor ingeri si sa ma arunce jos, in adanc.

Atunci sfintii ingeri, impotrivindu-se lor, ziceau: Sufletul acesta a parasit pacatul desfranarii de multi ani, si de atunci a petrecut in curatie si in infranare pustniceasca. Diavolii insa au strigat: Stim si noi ca de mult a parasit acest pacat, dar pacatele desfranarii le-a avut in ea, pentru ca nu s-a marturisit cu adevarat inaintea duhovnicului, nici n-a luat de la el cuvenitul canon, ca sa faca pocainta pana la stergerea lor. Pentru aceasta lasati-ne-o noua si duceti-va fara ea; ori rascumparati-o cu fapte bune. Acestea auzindu-le eu, m-am umplut de groaza si tremuram de frica. Atunci ingerii lui Dumnezeu dand in schimb din lucrurile mele cele bune si mai ales din darurile Cuviosului meu Parinte Vasile, abia ne-am izbavit de acea cumplita primejdie, si asa am plecat de acolo.

(Vama a saptesprezecea) Am ajuns apoi la vama preacurviei. Acolo se cerceteaza pacatele celor casatoriti, care nu-si pazesc credinta si legamantul facut la cununie, adica nu-si pazesc patul lor curat, ca si siluirile, a acelora care silesc femei ori fete sa se desfraneze cu ei. Tot aici sunt cercetate si fetele bisericesti afierosite lui Dumnezeu, care dupa ce si-au fagaduit fecioria ori curatia lor lui Hristos, n-au pazit-o de caderile in desfranare. Navalind dracii fiorosi ai acelei vami, mi-au cercetat lucrurile mele cu mare amanuntime si cu multa sarguinta. La acea vama am va zut ca eram mult datoare. Necuratele duhuri si nemilostivi cercetatori stiind ca mi-am inselat sotul legiuit, se repezeau la mine cu ghearele, ca sa ma rapeasca din mainile ingerilor si sa ma arunce in fundul iadului. Insa ingerii pricindu-se mult cu dracii acelei vami si adunand toate ostenelile si nevointele mele pe care le facusem in urma, aducandu-le la mijloc abia de m-au rascumparat, punand in cumpana si din darurile Sfantului Vasile. Si asa cu greu scapand, luminandu-ma, ne-am dus si de acolo mai departe.

(Vama a optsprezecea) Urcand noi in zbor tot mai sus, ani ajuns la vama nelegiuitelor impreunari barbatesti si femeiesti in afara firii, a sodomiilor. Acolo se cerceteaza pacatele acestea nefiresti si altele si mai necurate, facute in ascuns, de care rusine este a le si pomeni. Stapanul dracesc al acelei vami era foarte fioros, cu o fata marsava si mai uracios decat toti dracii vamilor prin care trecusem. In jurul lui era multa putoare nesuferita. Acesta poruncea unei multimi de draci foarte uraciosi si ei, sluti si fiorosi, salbatici si rai, aprinsi de manie si cumplita iutime. Aceia iesind inaintea noastra, indata ne-au impresurat si m-au cercetat. Acei vamesi uraciosi, fiindca cu darul lui Dumnezeu n-au putut afla dintr-acestea in mine, ramanand deserti, au ramas de rusine. Noi, bucurandu-ne, am plecat de acolo mangaiati, caci ne-am izbavit de spurcaciunea, rautatea si puterea lor. Mergand mai inainte, sfintii ingeri mi-au zis: Ai vazut, Teodoro, infricosatele vami ale vazduhului? Sa stii ca mai nici un suflet nu le trece fara suparare, deoarece toata lumea zace in rautatea smintelilor si mai toti oamenii sunt iubitori de desfatari si de desfranare. Abia daca putini se feresc de necuratiile desfranarii si-si omoara poftele trupesti. Putini sunt aceia care trec vamile acestea cu libertate. Cei mai multi, venind pana aici cad si pier pentru ca acesti cumpliti cercetatori ai faptelor desfranarii rapesc sufletele lor si le trag la iad, muncindu-le. Si se laudau stapanii de la vamile desfranarilor zicand ca ei singuri, mai mult decat toti ceilalti de la toate vamile, umplu muncile din temnitele iadului cu sufletele pacatosite. Multumeste, Teodoro, lui Dumnezeu ca te-ai invrednicit a trece peste acele aspre cercetari, cu rugaciunile Cuviosului Vasile, parintele tau duhovnicesc. De acum nu vei mai vedea nici o greutate sau frica.

(Vama a nouasprezecea) Am ajuns apoi la vama ereziilor, a mincinoaselor cugetari asupra adevaratei religii ortodoxe, a lepadarii de dreapta credinta ortodoxa, a hulirilor si blasfemiilor. Acolo se intreaba gandurile necuvenite si socotinta stramba fata de dreapta credinta crestineasca, departarile de dreptcredincioasa marturisire a adevaratei credinte, neindeplinirea fagaduintelor si indatoririlor crestinesti, indoirea in credinta, hulele asupra sfinteniei si altele asemenea acestora. Acea vama am trecut-o fara de cercetare, pentru ca in viata avand si pazind dreapta credinta, nu m-am aflat vinovata. Si asa de acolo am mers inainte, apropiindu-ne de portile cerului.

(Vama a douazecea) Alergand cu repeziciune pe calea vazduhului, am ajuns la vama nemilostivirii, cruzimii si invartosarii inimii. Intrebatorii vamii aceleia erau amarnic de cruzi si stapanul lor dracesc era fioros, sufland cu nemilostivire si mare iutime, asemenea flacarilor iadului. Acest stapan se mai arata si foarte uscat si sleit, ca de o lunga si mare boala, plangandu-se singur de rautatea lui si gemand ca un bolnav. Chiar de s-ar afla cineva savarsitor a multe nevointe, de multe postiri si rugaciuni, de si-ar pazi chiar si fecioria ori curatia, de si-ar fi infranat trupul sau si-ar fi omorat poftele cele rele dintr-insul, dar daca a fost neindurat si nemilostiv, inchizandu-si inima sa fata de aproapele sau aflat in felurite suferinte, acela, de la acea vama, cade jos in adancul iadului, unde este inchis si in veci nu afla mila. Noi insa, cu ajutorul si darul lui Dumnezeu, am trecut si acea vama fara primejdie, ajutandu-ne pretutindeni rugaciunile Cuviosului Parinte Vasile.

Izbavindu-ma eu de acele infricosate vami ale vazduhului, cu inima buna, cu bucurie si saltari duhovnicesti ne-am suit pe calea aceea tot mai sus, deasupra tuturor acelor vami, ajungand la portile cerului, cu milostivirea lui Dumnezeu, Care a ajutat sufletul meu de a trecut slobod prin cumplitele primejdii si s-a eliberat de amarii, fiorosii si prea intunecatii demoni de la acele vami".

Invatatura despre vami o aflam nu doar in Rasaritul crestin, ci si la Parinti latini din vechime, infatisata insa cu mai multa discretie . Asa cum am vazut, Sfantul Grigorie cel Mare vorbeste despre duhurile rele care vin sa cerceteze sufletul iesit din trup. Sfantul Bonifaciu, apostolul germanilor (sec. al VIII-lea), relateaza intr-una din scrisorile sale istorisirea unui monah din manastirea Wenlock, care, murind, mai apoi a inviat. Iar acesta a spus ca, "iesind din trup, indata a fost rapit in vazduh de ingeri stralucind de lumina, la care era cu neputinta sa privesti. Si a fost dus intr-un loc in care era adunata mare multime de suflete [...] Si mai era acolo multime de duhuri rele si slavita ceata a stapaniilor ingeresti. Iar duhurile cele rele si sfintii ingeri se sfadeau pentru sufletele acelea, si dracii le puneau in carca povara pacatelor, iar ingerii se sileau s-o usureze, aducand cuvant de indreptatire. Si i s-au aratat lui toate pacatele sale din tinerete, nemarturisite din uitare ori nestiinta; si toate-i strigau impotriva, osandindu-l cu putere pentru cele savarsite in vremea vietii, nemarturisite si nespalate prin cainta. Si cu glas infricosator il invinuia fiecare dintre ele. Si intr-acelasi chip duhurile cele rele tinandu-le isonul il osandeau, adeverind cele spuse si aratand in care loc si in care ceas facuse pacate, aducand si marturii pentru ele. Si asa, stand de fata toate acele pacate, acesti vechi vrajmasi l-au vadit de vinovat si rob al lor. Insa, povestea el, putinele si maruntele fapte bune, facute in chip nevrednic si nedesavarsit, mi-au sarit in ajutor. Si mult ma aparau si ma intareau si duhurile cele ingeresti, peste masura de iubitoare, care stateau de fata; si am vazut cu uimire cum faptele mele cele bune se aratau a fi mari si minunate, ca unele savarsite prin darul lui Dumnezeu, iar nu prin puterile mele cele slabe" .

Apusul insa pare sa fi uitat aceasta invatatura despre vamile ceresti, pe care, in schimb, o aflam la multi autori ortodocsi din vremea noastra, si nu dintre cei neinsemnati. Lucrul acesta da marturie de pastrarea in sanul Bisericii Ortodoxe a unei foarte vechi traditii. La finele veacului al XIlX-lea, Sfantul Ignatie Briancianinov, in Cuvant despre moarte, spune simplu si concis: "Pentru tragerea la raspundere a sufletelor ce strabat vazduhul, puterile intunericului au asezat in calea lor o seama de scaune de judecata si straji, randuite in chip vrednic de mirare. In tot vazduhul, de la pamant pana la cer, se atin legiunile de paznici ale duhurilor cele cazute. Si fiecare dintre ele cerceteaza sufletul ajuns inaintea lor pentru acel soi de pacat care le priveste. Aceste straji dracesti si scaune de judecata din vazduh, Parintii le numesc vami, iar pe duhurile care slujesc acolo, vamesi".

In scrierea sa, Sfantul Ignatie a adunat un mare numar de marturii scripturistice, patristice, aghiografice si liturgice referitoare la acest subiect. in aceeasi vreme, Sfantul Teofan Zavoratul vorbeste si el despre aceste vami. Astfel, talcuind versetul 80 al psalmului 118: "Sa fie inima mea fara prihana intru indreptarile Tale, ca sa nu ma rusinez", el spune: "Prorocul nu ne spune cum si unde nu trebuie sa ne rusinam. Mai intai, insa, dea Domnul sa n-avem parte de rusine in ostenelile razboiului launtric. Iar apoi, sa nu fim dati de rusine in ceasul mortii si la trecerea prin vamile din vazduh. "Inteleptilor" acestui veac vamile pot sa le para o simpla poveste, dar in ceasul mortii nu vor putea nicicum sa le ocoleasca. Si ce cauta acesti "vamesi" in sufletele care au iesit din trup si se inalta la cer daca nu cele ce sunt ale lor? Si ce este al lor, daca nu patimile. Asadar, in cel a carui inima este curata si neatinsa de patimi, nu vor afla nimic pentru care-l sa-l invinuiasca. Dimpotriva, asupra celui intinat de pacate, ca un traznet vor cadea [...] Cata vreme sufletul mai are o cat de mica impatimire, nu va scapa de rusine la trecerea prin vami. Iar rusine aici inseamna aruncarea sufletului in iad. Iar rusinea de pe urma va fi la Judecata de apoi, cand vom sta inaintea fetei Celui care pe toate le vede si le cunoaste".

Arhimandritul Antonie, in aceeasi epoca, vorbeste si el de cercetarea in vami a sufletului ce se ridica la cer insotit de ingeri. Si spune ca este oprit de duhurile cele rele ca sa dea seama de pacatele sale; dar, dupa cum zic Parintii, nu tot sufletul este cercetat si oprit: cele sfinte si cu totul curate urca neimpiedicate in sanul lui Avraam.

Sfantul Macarie al Moscovei, prezentand aceasta invatatura in bine cunoscuta sa Teologie dogmatica ortodoxa, incheie astfel: "Prezenta neintrerupta, statornica si de obste a invataturii despre vami in Biserica, mai cu seama la dascalii veacului al IV-lea, dovedeste fara putinta de tagada ca ea le-a fost predata de invatatorii din veacurile dinainte si isi are temeiul in traditia apostolica" . Este recunoscuta de Parintele Serghie Bulgakov si mentionata in lucrarea sa inchinata Ortodoxiei, iar Parintele Iustin Popovici, renumitul monah sarb al vremurilor noastre, o preia si o prezinta in scrierea sa Dogmatica Bisericii Ortodoxe. "Referitor la acest subiect - spune el - putem afla numeroase marturii in Sfanta Traditie." O intalnim si la multi alti autori ortodocsi contemporani, de diferite nationalitati, care au scris despre moarte din perspectiva traditiei ortodoxe.

In slujbele Bisericii Ortodoxe este prezenta de asemenea invatatura despre vami. De pilda, in Octoih aflam astfel de rugaciuni: "In ceasul cel infricosator al mortii, sa ma izbavesti de diavolii cei ce ma invinovatesc si de osandirea cea infricosatoare"; "Cand va fi sa se desparta sufletul meu cu sila de madularele trupului, atunci, dumnezeiasca Mireasa, stai langa mine si risipeste urzelile vrajmasilor celor netrupesti; zdrobeste falcile celor care cauta sa ma inghita fara mila, ca sa trec neoprit de capeteniile intunericului care stau in vazduh"; "Izbaveste-ne pe noi, Fecioara preamilostiva, ca o buna, si ne smulge de la diavoli si de la darea de seama cea infricosatoare, in ceasul incercarii, ca sa nu fim rusinati noi, robii tai"; "Sa nu ma lepezi de la fata ta [...], ca vicleanul se sarguieste cu viclesug sa ma prinda [...], dar tu pazeste-ma cu totul neatins de vatamarea lui".

Putem cita, de asemenea, rugaciunea Sfantului Eustratie de la Miezonoptica din sambete: "Si acum, Stapane, sa ma acopere pe mine mana Ta si sa vina peste mine mila Ta, ca s-a tulburat sufletul meu si dureros ii este sa iasa din acest ticalos si spurcat trup al meu. Ca nu candva vicleanul sfat al celui potrivnic sa-l intampine si sa-l impiedice intru intuneric, pentru pacatele cele facute de mine cu nestiinta si cu stiinta in aceasta viata. Milostiv fii mie, Stapane, si sa nu vada sufletul meu intunecatul chip al viclenilor diavoli, ci sa-l ia ingerii Tai cei straluciti si luminati. Da slava numelui Tau celui sfant si cu puterea Ta ma ridica la dumnezeiasca Ta judecata. Cand ma vei judeca, sa nu ma apuce pe mine mana stapanitorului lumii acesteia, ca sa ma arunce pe mine, pacatosul, in adancul iadului; ci stai langa mine si-mi fii mantuitor si sprijinitor. Miluieste, Doamne, sufletul meu cel intinat cu patimile vietii acesteia si curat pe el prin pocainta si marturisire il primeste, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin".

O referire la vamile vazduhului aflam si in Canonul de rugaciune catre ingerul pazitor. "De-a dreapta sufletului meu celui ticalos sa te vad stand, luminat si bland, pe tine, ajutatorul si folositor meu, cand va iesi din mine cu anevoie sufletul meu, si izgonind pe amarii vrajmasi care cauta sa ma apuce [...] ci te rog, pazitorul meu, fii mie ajutator si aparator nebiruit cand voi trece vamile judecatii".

Multe alte texte liturgice contin asemenea referiri, ca, de pilda, aceste stihirile Nascatoarei de la Praznicul aducerii moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur". Sa ne aducem aminte si de aceste rugaciuni din Canonul de rugaciune catre Maica Domnului mai inainte de ceasul mortii, care se rosteste la capataiul celui aflat pe patul de moarte: "Vazand ca ceasul meu se apropie si sufletul meu se va desparti de imputitul meu trup si voi merge gol, parasit de toti, prin mijlocul ostilor cumplitilor draci si voi fi oprit la vamile lor si nu va fi nimenea sa-mi ajute. Preasfanta Stapana mea, Marie, Maica lui Dumnezeu, mai inainte de acel ceas cu smerenie cad si cu umilinta te rog pe tine, cand vei vede sfarsitul meu, grabeste-te de vino in ajutorul meu si nu ma lasa pe mine, nu ma da pe mine, nici te departa de mine, intru inspaimantatorul ceas al iesirii mele, izbavindu-ma de cumplitii draci si de vederea lor intunecata"; "cand vei vedea sfarsitul meu, grabeste curand si vino spre ajutorul meu si nu ma lasa pe mine, nici te departa de mine in inspaimantatorul ceas al iesirii mele, izbavindu-ma de cumplitii draci si acope-rindu-ma de groaznica lor vedere cea intunecata si petre -candu-ma prin vazduhul cel cu vami cumplite"; "Apropiindu-se ceasul sfarsitului meu, nu stiu ce voi face [...]. De voi cauta spre vazduh, vad pe vrajmasii vazduhului laturi gatindu-mi mie [...]. Grabeste, Stapana, de vino intru ajutorul meu si nu ma lasa pe mine [...] Marie, prea-dulce, nadejdea mantuirii mele!"; "Cand vei vedea sfarsitul meu, grabeste si vino in ajutorul meu si nu ma lasa pe mine, nici te departa de mine in inspaimantatorul ceas al iesirii mele, izbavindu-ma de cumplitii draci si acoperandu-ma de intunecata si groaznica lor vedere, izbavindu-ma din toate vamile lor".

Invatatura despre vamile vazduhului a iscat recent unele critici, care insa sunt limitate si nefondate, pentru ca, dupa cum am vazut, ea este abundent atestata, de la inceputurile crestinismului pana in zilele noastre, intr-o mare varietate de texte patristice, aghiografice si liturgice. Criticile acestea sunt totusi semnale de alarma cat priveste ratacirile la care se poate ajunge in intelegerea si folosirea acestei invataturi si de aceea ne simtim datori sa facem unele precizari.

Mai intai, aceasta invatatura nu constituie un articol de credinta si n-a facut niciodata obiectul unei definitii dogmatice din partea Bisericii. Ea este mai curand o teologumena. De aceea, credinciosul poate fara nici o primejdie pentru sufletul sau sa nu tina seama de ea, staruind cu smerenie in gandul ca viata de dincolo ramane o taina pentru pamanteni. Poate tot asa de bine sa treaca peste tot ce se petrece in rastimpul dintre clipa mortii si ceasul cand va sta inaintea lui Hristos, la judecata de apoi. Pentru ca Biserica nu are in aceasta privinta o singura traditie, ci mai multe traditii, diferite, dar nu ireconciliabile, ce pot fi acceptate atata vreme cat nu se impotrivesc invataturilor definite dogmatic, referitoare la viata sufletului dupa moarte.

Apoi, dupa cum au aratat de altfel si cei care o socotesc vrednica de crezare, invatatura despre vamile vazduhului nu trebuie socotita litera de Evanghelie si primita ca atare, ci cugetata duhovniceste. Sfantul Teofan Zavoratul spune ca ea infatiseaza fara indoiala lucruri care se petrec cu adevarat, dar nu exact asa cum sunt istorisite; pentru ca sunt tainice, duhovnicesti si greu de patruns, sunt prezentate pe intelesul omului ce traieste in trup, intr-o forma materiala, insa pur simbolica. Se poate vedea usor ca in aceste istorisiri numarul si felul vamilor din vazduh, ca si pacatele cercetate la fiecare din ele nu sunt intotdeauna aceleasi; in ele se oglindeste de fapt starea launtrica, experienta si cadrul de referinta, proprii fiecarui autor. De aceea, citindu-le, trebuie sa trecem dincolo de amanunte, tintind la simbolismul si mai cu seama la intelesul lor duhovnicesc. Lucrul acesta ni-l spune Episcopul Macarie al Moscovei, scriind ca "nu trebuie sa ne inchipuim vamile vazduhului in mod grosolan, material, ci, pe cat este cu putinta, sa cugetam la ele duhovniceste si, nestaruind asupra amanuntelor, diferite de la un autor la altul si de la istorisire la istorisire, sa cautam intelesul lor profund".

In esenta, invatatura despre vamile si vamesii din vazduh arata ca dupa moarte fiecare om va sa dea socoteala cu de-amanuntul de toate pacatele savarsite in viata sa si de toate patimile ce s-au incuibat in el, nespalate prin cainta; si mai inainte de a sta inaintea lui Hristos, la Judecata de apoi, va fi cercetat in fata duhurilor rele si a ingerilor; si unii ii vor fi parasi, iar ceilalti, sprijinitori si aparatori.

Astfel, invatatura despre vamile din vazduh are un indoit rost pedagogic: primul, de a-l face pe om sa inteleaga ca orice fapta a sa are pret si insemnatate nu doar in aceasta viata pamanteasca, ci si in viata de dincolo; iar al doilea, de a-l indemna la pocainta. E semnificativ faptul ca unii duhovnici isi sfatuiesc fiii duhovnicesti sa citeasca istoria Sfintei Teodora mai inainte de spovedanie, pentru ca acolo sunt infatisate cu de-amanuntul pacatele si patimile de care boleste omul.

Aceasta invatatura nu trebuie confundata, asa cum s-a intamplat uneori, cu invatatura catolica despre Purgatoriu; trecerea prin vami nu inseamna nicidecum o curatire treptata a sufletului prin chinuri. In istoria Sfintei Teodora adeseori vamile sunt numite, e drept, "cazne si chinuri", insa numai din pricina ca bietul suflet e hartuit de diavoli.

Tot asa, ea nu trebuie confundata cu invatatura latina despre meritele prisositoare prin care omul poate dobandi raiul, platindu-si cu ele intrarea acolo. E drept ca in toate istorisirile se vorbeste despre marele folos pe care-l are omul din virtutile sale. Insa nu ele singure il scapa din mana puterilor vrajmase din vazduh care incearca sa-l opreasca din inaltarea sa la cer; ci, pe langa ele, nu se poate lipsi de mila, harul si ajutorul lui Hristos. La aceasta gandindu-se, Sfantul Simeon Noul Teolog spune intr-unui din imnele sale: "Chiar daca-mi oferi toate si ma umpli de toate bunatatile, Dumnezeul meu, nimic din toate acestea nu-mi este de nici un folos, daca nu-mi vei da sa trec fara a fi rusinat prin portile mortii. Daca atunci cand va veni stapanul intunericului nu va vedea slava Ta fiind impreuna cu mine Si nu va fi rusinat cu totul el, intunecatul, si ars de lumina Ta neapropiata, si daca toate puterile potrivnice nu s-ar intoarce inapoi impreuna cu el vazand semnul pecetii Tale [...], care va fi atunci folosul celor ce se fac acum intru mine?" O invatatura asemanatoare aflam si la Sfantul Isihie Sinaitul: "Cand sufletul va fi zburat prin moarte in vazduh, avand in portile cerului pe Hristos cu sine si pentru sine, nu se va teme nici acolo de vrajmasii sai, ci va grai catre ei din porti cu indraznire, ca si acum". De aceea, Biserica, in slujbele de la inmormantare, ca si in cele de la parastase, mai cu seama intr-a treia zi, il roaga iar si iar pe Hristos sa-l salasluiasca pe cel adormit in "loc de odihna", adica sa binecalatoreasca cu ajutorul si harul Sau.

Prin urmare, sa nu credem cumva ca dupa moarte sufletul intra sub stapanirea diavolilor. De altfel, multe dintre istorisirile de mai sus arata limpede ca diavolii n-au nici o putere asupra dreptilor, iar pacatosii cad in mana lor ca unii care s-au dedat de buna voie lucrarii lor dracesti - dobandind astfel reaua inrudire cu ei - si nu s-au cait pentru faptele lor rele.

Toate aceste istorisiri sunt fara nici o indoiala ziditoare de suflet; ele il invata pe crestin ca va da seama de toate faptele sale, bune ori rele, si ca orice lucru faptuit pe pamant ii hotaraste viata in vesnicie. Cel ce stie ca e pedeapsa pentru pacate si ca de cele pe care le-a iubit aici, de acelea va avea parte dincolo, se va ingriji de felul vietuirii sale. Si scurt vorbind, din ele se vede ca omul culege roadele faptelor sale nu doar aici, pe pamant, ci si pe lumea cealalta.

Toate nu ostenesc sa arate insemnatatea pocaintei, care-l intoarce pe om de la rautatile si patimile sale si-l spala de ele. Ramane nerostit adevarul ca Hristos are puterea sa stearga tot pacatul celui ce se caieste fie chiar si in ceasul din urma, dupa cum l-a iertat pe talharul cel credincios, pe cruce (Le. 23, 40-43).

Cu adevarat cainta de-o clipa poate sterge greselile de-o viata, dar lucrul acesta nu-l indreptateste pe om sa traiasca fara grija, nadajduind nebuneste ca Hristos il va ierta in ceasul mortii. invatatura despre vami ne indeamna o data mai mult sa ne gatim din vreme pentru judecata ce va sa fie si pentru viata de dincolo de moarte, sa ne curatim prin nevointele ascezei - caci ostenelile de aici se vand cu pret vesnic -, sa ne razboim cu patimile, straduindu-ne sa le starpim deplin cu ajutorul harului, sa ne caim pentru relele ce am facut, ca sa stam drepti si curati inaintea lui Dumnezeu, iar Vrajmasul sa nu afle nimic al sau in noi. Cel ce s-a facut asemenea lui Hristos si s-a unit cu El poate spune ca Domnul: "Vine stapanitorul acestei lumi si el nu are nimic in Mine" (In 14,30).

Auzind indemnul Apostolului Pavel: "imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva domniilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, raspandite in vazduhuri. Pentru aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva in ziua cea rea si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare" (Efes. 6, 11-13), sa ne gandim ca nu doar in lupta duhovniceasca de aici avem nevoie de o asemenea intrarmare, ci si in vremea cand sufletul nostru va sa intalneasca dupa moarte acesti cruzi parasi .

Sfantul Ioan Gura de Aur spune la fel: "De multe rugaciuni si de mult ajutor, de multe fapte bune si de multa mijlocire a sfintilor ingeri are nevoie sufletul in vremea suirii sale la cer. Caci daca avand a calatori intr-o tara straina ori in vreun loc in care n-am mai fost avem trebuinta de om care sa ne calauzeasca, cu atat mai vartos avem nevoie de calauze si de ajutor ca sa trecem nevatamati printre domniile si puterile nevazute si stapanitorii acestei lumi ce ne vor intampina in vazduh, ca niste prigonitori, parasi si vamesi".

Istorisirea Sfintei Teodora arata cat de folositoare sunt mijlocirile si rugaciunile sfintilor - inchipuite aici prin saculetul cu daruri primit de la Sfantul Parinte Vasile - pentru trecerea neimpiedicata prin vamile din vazduh. Mai intai de toate insa, pe Hristos sa-L rugam neincetat si Lui sa-I cerem sa ne calauzeasca si in aceasta scurta viata pamanteasca, si in cea ce va sa fie si care nu va avea sfarsit, asa cum ne indeamna Sfantul Isihie Sinaitul: "Sa nu slabeasca sufletul pana la iesirea lui sa strige catre Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ziua si noaptea. Si El va face izbavirea lui degraba, dupa fagaduinta Sa nemincinoasa, pe care a rostit-o vorbind despre judecatorul nedrept (Le. 18, 8), si in viata de acum si dupa iesirea sufletului din trup".

Pilde

2011-07-31T11:21:00.000+09:00

Iisus Hristos nu spune:
Daca te roaga cineva sa mergi o mila, tu sa mergi doua, ci spune:
Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi doua .
Si nu spune:
Daca iti cere haina, da-i si camasa, ci spune:
Daca iti ia haina, da-i si camasa.
Daca cineva pune in lucrare spusa din Scriptura si daca-l sileste unul sa mearga o mila, merge si mai departe, dupa aceea lucreaza Hristos si se schimba duhovniceste si celalalt care l-a silit si-si face probleme de constiinta 'Mai, ia te uita, isi spune el, eu l-am silit sa mearga o mila, iar el a mers mai departe! Cata bunatate! ' .
Daca si Hristos ar fi avut logica omeneasca pe care o au astazi multi oameni duhovnicesti, nu ar fi lasat Tronul Sau cel ceresc ca sa Se coboare pe pamant sa Se chinuiasca si sa fie rastignit de noi, oamenii cei vrednici de plans.

Cine este drept in fata lui Dumnezeu?

Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept
si l-a intrebat:
- Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu?
- Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns acela.
- Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi acesta drept in fata
lui Dumnezeu?
- Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns si de data aceasta inteleptul.
- Am vazut si un om ca toti oamenii, unul ca noi, care isi facea datoria cea de
toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti
oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi?
Inteleptul a raspuns fara ezitare:
- Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale
oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe
uscat, dar le este dat oamenilor sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni
cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu.

Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin

Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna.
Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand
ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul
isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste.
Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca
sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci
de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu
tine?“. Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa
vorbesc“. Dupa ce i-a povestit ce si cum, indata s-a simtit usurat. Batranul i-a
zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: «Nu
e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa
ceva». Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat,
fratele a plecat.

Tacerea

Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca vad vreun lucru rau, vrei sa-l spun?“.
Batranul ii zice: "Este scris: Sa raspunzi inainte de a asculta e smintire si
nerusinare. Daca esti intrebat, vorbeste, daca nu, taci“.

Cum sa ne ferim de vorbirea de rau ?

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:
- Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?
Batranul zice:
- Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se
defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun,
gaseste cafratele este rau.

Cat de mult valoreaza iertarea

Se povestea ca o mama avea un baiat foarte silitor, student la universitate, de
unde-i aducea cele mai frumoase rezultate. A venit razboiul si baiatul a fost
chemat sa plece pe front. Fiindca era un om integru, s-a dovedit a fi un erou.
Si-a dat viata pentru tara.
Mama s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita macar o data baiatul, in vis, ca sa-l
mai vada. O singura data. Rugaciunea i-a fost ascultata si i s-a promis ca ii va
fi trimis, putand sa retraiasca impreuna cinci minute din viata lor trecuta. A
fost insa intrebata: Gandeste-te bine, care cinci minute din viata lui si a ta
le alegi, pentru aceasta? El va veni sa retraiti impreuna acele minute pe care
le alegi acum. Gandeste-te bine. Vrei sa vina ca student la universitate, cu
frumoasele rezultate care te bucurau atata? Va fi fost aceea bucuria ta cea mai
mare, si ai vrea s-o repeti? Vrei poate sa-ti vina imbracat de pe front,
incununat cu laudele comandantilor lui, inainte de a muri, si aureolat de
eroism?
Femeia a stat si s-a gandit, si a raspuns: Nu! Daca ar fi posibil sa-mi fie
redat copilul pentru a retrai cinci minute, as vrea ca ele sa fie din copilaria
lui. Fiindca imi aduc aminte de o intamplare cu el, de cand era copil. Era in
gradina si a facut o greseala. Cand am iesit din casa si am vazut greseala pe
care a facut-o si eram gata sa-l pedepsesc, a alergat catre mine plangand si
mi-a cerut iertare. Dar a facut-o cu atata sinceritate, cu atata incredere ca eu
il voi ierta, s-a lipit de trupul meu cu atata dragoste, cu atata parere de rau
ca m-a suparat, incat nu numai ca l-am iertat, dar minutele acelea au fost cele
mai frumoase din viata mea. Pe acelea nu pot sa le uit si, daca e posibil, pe
acelea as vrea sa le retraiesc.

Sfintele Taine

2011-07-31T11:17:00.000+09:00

1.Sfanta Taina a Botezului

Sfantul Botez este Taina prin care omul, prin intreita afundare in apa in numele Prea Sfintei Treimi, dobandeste iertare de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana atunci (in cazul in care cel botezat este matur), se naste din nou duhovniceste si devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si „usa tainelor", fiindca numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har si madulare vii ale trupului Sau mistic si numai astfel, botezati fiind, putem primi si celelalte Taine.
Botezul este intemeiat ca Taina de Mantuitorul prin cuvintele: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28,19).
Sfanta Scriptura prezinta un singur element de savarsire a botezului si anume apa (Ioan 3,5). Aceasta apa trebuie sa fie curata si sfintita de catre preot inainte de inceperea randuielii propriu-zise. Practica aceasta se pare ca a fost adoptata inca din timpurile Bisericii apostolice.
Formula care se rosteste cu aceasta ocazie este: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in timp ce catehumenul este cufundat de trei ori in apa, desemnand cele trei zile cat a stat Mantuitorul in mormant.

2.Taina Mirungerii

Taina Mirungerii este lucrarea sfanta, instituita de Hristos, prin care cel botezat se impartaseste de darurile Duhului Sfant, pentru sporirea si intarirea in viata duhovniceasca.
Aceasta Taina se savarseste in timpul oficierii Tainei Botezului, imediat dupa scoaterea pruncului din apa. in Biserica Ortodoxa administrarea acestei taine se face odata cu slujba Botezului, pentru a-i oferi celui botezat - chiar prunc fiind - darurile lucratoare ale Duhului Sfant. in Biserica Catolica aceasta Taina se numeste „confirmare" si se administreaza la 14 ani, considerandu-se ca atunci adolescentul crestin este constient de Taina pe care o primeste.
Materia (Sfantul Mir) este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o randuiala speciala in Joia Mare (Saptamana Patimilor) si sfintit de catre episcopii unei Biserici locale. Sfintirea Sfantului Mir de catre episcopii unei anumite Biserici locale este tocmai manifestarea autocefaliei acelei Biserici Ortodoxe. Prin multimea mirodeniilor din care este facut, el inchipuie multimea si diversitatea darurilor si a puterilor Duhului Sfant. Sfantul Mir e folosit nu numai in Taina Mirungerii, ci si in sfintirea antimiselor si a bisericilor.
Lucrarea propriu-zisa a acestei Taine consta din ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, facandu-i-se semnul sfintei cruci pe mai multe parti ale trupului, cu rostirea formulei: „Pecetea darului Duhului Sfant. Amin". Prin aceasta ungere se pune in valoare si trupul omului, care prin simturi, dorinte si prin toate faptele lui, este colaborator al sufletului. Precizam ca Taina Mirungerii, ca si Taina Botezului, are caracter unic, caci nu ne putem impartasi de ea decat o singura data in viata.

3.Sfanta Impartasanie

Sfanta impartasanie este Taina Bisericii care constituie centrul cultului crestin. Prin aceasta taina se realizeaza in mod real unirea credinciosului cu Iisus Hristos, prin primirea (impartasirea) cu Trupul si Singele Sau, sub forma painii si a vinului.
Impartasania se mai numeste si Euharistie (multumire, recunostinta) si Cuminecare (comuniune, legatura), cuvinte care pun in evidenta faptul ca prin ea, credinciosul se impartaseste de insusi Mantuitorul Hristos, prin Sfantul Trup si Singe al Sau si, in acelasi timp comuniune reala cu toti cei ce se impartasesc si traiesc in Hristos, cu toti cei ce sunt madulare vii ale Trupului Sau, care este Biserica Sa, atat cei din lumea de aici cat si cei trecuti in lumea de dincolo. Mantuitorul Hristos a instituit aceasta taina la Cina cea de Taina*, cand „a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor (ucenicilor) si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa" (Marcu 14, 22-24). Prin aceste acte Iisus Hristos pune temelia cultului crestin, care ne prilejuieste si noua, celor de astazi, sa fim partasi, in chip nesangeros - dar in mod real, nu doar simbolic sau ca o comemorare - la jertfa singeroasa pe care a adus-o pe Golgota, prin moartea pe cruce, dar si sa iesim din moarte, cu moartea Sa pe moarte calcand, primind viata Sa ca izvor al vietii noastre vesnice.
Aceasta temelie reprezinta pentru fiecare in parte si pentru toti impreuna participarea actuala, aici si acum, in viata noastra pamanteasca, la viata lui Hristos, ca madulare vii ale trupului Sau mistic. De aceea Taina Euharistiei este nu numai lucrarea tainica, de neinteles, dar reala in care noi traim in Hristos si Hristos traieste in noi, ci este si Taina Bisericii, caci toti cei ce traim in Hristos devenim un singur trup unit in Duhul Sfant, devenim Trupul Sau, care este Biserica. Prin impartasirea cu vrednicie cu Hristos noi nu suntem doar sfintiti, curatati si pregatiti pentru o mantuire viitoare, ci suntem deja partasi - in mod nedeplin, ca o pregustare, dar deja partasi ai acestei mantuiri, partasi ai vietii in Hristos, partasi ai imparatiei lui Dumnezeu, partasi ai lumii de aici la lumea de dincolo.

4.Taina Spovedaniei (Mantuirea si Pocainta)

Pocainta - prin mijlocirea unor manifestari vazute din partea credinciosul si a preotului in Biserica, credinciosul obtine harul iertarii pacatelor de la Dumnezeu. Cine face pacatul - a zis Mantuitorul - este rob al pacatului (Ioan 8,34). Mantuirea din robia pacatului inseamna eliberare. Iata de ce spunem si marturisim intr-o multime de rugaciuni ca Iisus Hristos este eliberatorul si Mantuitorul lumii. Pentru ca El, prin adevarul si harul Sau curatitor si sfintitor ne face curati de pacate si astfel liberi. In slujba acestei curatiri si eliberari sufletesti sta pocainta crestina cu elementele ei esentiale: cainta, marturisirea si dezlegarea pacatelor.
Spovedania pacatelor aduce cu sine linistire constiintei, cercetarea, fericirea si apropierea de Dumnezeu. Cea mai frumoasa marturisire a pacatelor o face Proorocul David in Psalmul 50.
Proorocul Isaia vorbeste despre pocainta aprins si cu putere ca un trimis al lui Dumnezeu: „Cel ticalos sa lase calea lui si omul cel nedrept vicleniile lui si sa se intoarca la Domnul Dumnezeu cel bogat in iertare si atunci se va indura de el" (Isaia 57,7).
Cum sa se faca pocainta ne-a aratat Mantuitorul. Exemplul clasic al pocaintei in Evanghelia Mantuitorului ni-l prezinta parabola fiului risipitor (Luca 15, 11-24). In aceasta parabola avem toate elementele unei pocainte complete: Omul pacatos, recunoasterea si marturisirea pacatelor, convertirea, rugaciunea de iertare, cainta, hotararea de indreptare, parintele care primeste pocainta si iarta pe pacatos. Ea oglindeste tot ceea ce putem desemna ca fiind o pocainta evanghelica integrala. Tinta superioara a pocaintei este perfectiunea morala si spirituala.
Pocainta evanghelica se incoroneaza cu iertarea pacatelor. Acesta este specificul crestin al Sfintei Taine a Pocaintei, caci realitatea de la care plecam, in adevarata pocainta, este pacatul, iar efectul la care vrem sa ajungem este iertarea pacatelor.
In contextul acestei adevarate pocainte, credinciosul trebuie sa traiasca o autentica viata crestina, desavarsindu-se prin rugaciune, post, milostenii, lacrimi de cainta, dragoste frateasca si altele.

5.Taina Preotiei (Hirotonia)

Preotia este Taina in care, prin punerea mainilor episcopului si prin rugaciune, se pogoara harul divin asupra candidatului, de parte barbateasca, anume pregatit, sfintindu-l si asezandu-l in una din treptele ierarhiei bisericesti diacon, preot sau episcop impartasindu-i puterea de a invata pe oameni cuvantul lui Dumnezeu, de a-i sfinti prin Sfintele Taine si ierurgii si de a-i conduce pe calea mantuirii. Datorita acestui inalt scop, Taina Preotiei este de o importanta covarsitoare. Preotul, dupa cuvantul Mantuitorului, este „lumina lumii" si „sarea pamantului" si ca atare viata lui personala trebuie sa fie de o moralitate exemplara, facandu-se pilda pastoritilor sai.
Comportamentul sau trebuie sa fie de asa fel incat oamenii, vazand faptele lui, sa preamareasca pe Dumnezeu, iar el sa poata zice pastoritilor sai ca sfantul apostol Pavel: „Fiti urmatori mie precum si eu lui Hristos" (I Cor XII). Preotia este o lucrare de temelie in Biserica, caci prin ea se prelungeste pana la sfarsitul veacurilor preotia Mantuitorului. Fara preotie nu exista Taine si fara Taine nu se impartaseste harul dumnezeiesc, iar fara har nu se poate primi mantuirea. Preotii, constienti de misiunea deosebita pe care o au, trebuie sa lucreze cu timp si fara timp spre a ingriji de oile cele cuvantatoare ale lui Hristos. Sfantul apostol Pavel, in consfatuirea ce a avut-o cu pastorii Bisericii din Milet si Efes, le atrage atentia asupra marii raspunderi in fata lui Hristos, zicandu-le: „ Luati aminte de voi si insiva si de toata turma peste care Duhul Sfant v-a pus episcopi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau " (Fapte XX 28). Iar credinciosii sunt datori sa se poarte cu deosebit respect fata de preoti si sa asculte de dansii, caci Mantuitorul a spus: „ Cel ce va asculta pe voi, pe mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada, si de Cel ce M-a trimis pe Mine" (LucaX 16).
Preotii primesc harul si puterea preoteasca de la Hristos. Harul impartasit prin hirotonie leaga pentru totdeauna pe cel hirotonit de preotie, asa ca aceasta Taina nu numai ca nu se repeta, ci ea nu se poate pierde niciodata, incat cel ce a fost o data hirotonit nu mai poate deveni mirean. El poate fi oprit din slujirea sa de catre episcop, in cazul unor grave abateri, prin depunere sau caterisire, dar harul preotiei nu-i poate fi luat.
Preotia este prin urmare o sfanta taina, intemeiata de insusi Mantuitorul Hristos, mai inainte de inaltarea Sa la cer, spre a-i continua opera de mantuire.

6.Taina Cununiei

Cununia sau Nunta este una din cele sapte Sfinte Taine, anume aceea in care unirea conjugala se consfinteste, se binecuvinteaza si devine Taina, caci „Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica"(Efeseni 5,32). intrucat Taina este o lucrare sfanta in care, printr-un semn vizibil, este impartasit credinciosilor harul nevazut al lui Dumnezeu, este de folos sa intelegem continutul acestei slujbe care ridica unirea dintre un barbat si o femeie la rangul de Sfanta Taina.
Mult prea des casatoria este privita in aspectul ei exterior, functional, ca o institutie naturala sau sociala si terestra. Biserica insa, instituind Cununia ca Taina, marturiseste ca mirii primesc prin slujba cununiei harul unitatii, harul dumnezeiesc care ii uneste pe cei doi, pentru a se implini unul prin celalalt si impreuna, unul prin celalalt, sa implineasca scopul vietii pamantesti: „sa va faceti partasi dumnezeiestii firi" (II Petru 1,4). Viata prozaica de zi cu zi acopera de multe ori caracterul tainic al casatoriei, aceasta unitate a doua persoane, prin care unul se reveleaza celuilalt si, prin aceasta revelare reciproca in iubire, fiecare devine capabil de a primi revelarea lucrarii si prezentei lui Dumnezeu, revelarea persoanei sale si a celei iubite in adancimea iubirii si ocrotirii lui Dumnezeu.
Viata pamanteasca este locul si timpul in care fiecare om descopera drumul spre viata vesnica, devine capabil de a se impartasi de vesnicia iubirii lui Dumnezeu sau, dimpotriva, se inchide in propriul egoism si, nedescoperind iubirea, se face partas mortii vesnice.
Cununia este totodata Taina celor doi tineri care isi unesc vietile, pentru a se desavarsi unul prin celalalt, a deveni o singura fiinta, ramanand totusi doua persoane, dupa chipul Sfintei Treimi: Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoane -Tatal, Fiul si Sfantul Duh - Unul si Trei deopotriva, in acelasi chip cei doi soti devin o singura fiinta, fiind doua persoane. Iubirea dintre soti, care este o partasie la iubirea lui Dumnezeu, este cea care realizeaza unitatea dintre cele doua persoane intr-o singura fiinta. Iubirea umana este transfigurata din ordinea trupescului in cea a duhului, este curatita de intinaciunea pacatului si este restaurata in harul dumnezeiesc, este sfintita, pentru a putea fi induhovnicita si partasa la iubirea curata a lui Dumnezeu.

7.Sfantul Maslu

Sfanta Taina a Maslului este lucrarea prin care o persoana, prin rugaciunile preotilor si ungerea cu untdelemn sfintit, primeste harul tamaduirii, al mangaierii, al intaririi in purtarea cu vrednicie a incercarii ce a venit asupra sa si al iertarii de pacate.
Sfantul Iacob vorbeste despre Sfantul Maslu, zicand: „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-1 cu untdelemn in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate i se vor ierta lui" (Iacob 5, 14-15).
Sfantul Maslu a fost instituit de Mantuitorul, practicat de Sfintii Apostoli si de Biserica prin slujitorii ei sfintiti.
Sfantul Maslu se savarseste fie la Biserica, fie la casa bolnavului. in ceea ce priveste timpul, se face oricand este nevoie. Se obisnuieste insa sa se faca Sfantul Maslu in zilele de luni, miercuri si vineri si in timpul posturilor de peste an. Dupa randuiala Sfintei Biserici, Sfantul Maslu se savarseste de sapte preoti, dupa numarul celor sapte daruri ale Duhului Sfant, despre care vorbeste proorocul Isaia (cap. 11,2-3). La nevoie, Sfantul Maslu poate fi savarsit si de mai putini preoti, pana la cel putin doi.
Cand Maslul se face la casa bolnavului, atunci acesta trebuie sa fie spovedit si impartasit.
Untdelemnul sfintit la Sfantul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al indurarii divine si totodata medicament, mijloc de insanatosire, avand o intrebuintare foarte veche, amintita si in Sfanta Scriptura (Luca 10,34; Marcu 6,13). Acest untdelemn se poate pune in candela sa arda, poate fi folosit la miruit sau se poate amesteca cu faina de la Maslu si sa se faca painisoare din care se da bolnavului sa manance.

Buna Vestire

2011-07-31T11:15:00.000+09:00

Buna Vestire sau popular Blagovestenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire), este praznicul in amintirea zilei in care Sfantul Arhanghel Gavriil a vestit Sfintei Fecioare ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu.
Temeiul scripturistic al sarbatorii Bunei Vestiri

"Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.

Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! Si ingerul a plecat de la ea". (Luca I, 26-38).

Arhanghelii Mihail si Gavriil

2011-07-31T11:13:00.000+09:00

La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii şi Îngerii. Mihail, preaîncuviinţatul mai-marele peste cetele puterilor celor fără de trup, şi în Legea Veche şi în cea Nouă a arătat ce este harul Evangheliei, şi arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmaşul şi luptătorul mântuirii noastre, înălţându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său şi a zis: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor" şi lăudându-se că "voi fi asemenea cu Cel înalt", a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăieşte Domnul ("Văzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer căzând"). Asemenea cu el şi ceata ce era sub el, înălţându-se, a căzut. Acest de-a-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credinţa către Stăpânul şi arătând multă nevoinţă spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie mai mare peste cetele înţelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngereşti şi a zis: "Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor", ca şi cum ar fi zis: Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiţi ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, şi acum s-au făcut întuneric. Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul îngerilor, adică luarea aminte şi înţelegere şi unire. Acesta dar, marele folositor şi de bine-făcător mântuirii noastre, înmulţind şi întinzând spre mulţi multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulţi văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam şi lui Lot la pustiirea şi pierderea Sodomei. Arătatu-s-a lui Iacov când fugea de fratele său. Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israel, când se izbăveau şi au scăpat de robia şi de chinul egiptenilor. Arătatu-s-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israel. Şi către Iosua al lui Navi a zis, când l-a întrebat: "Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit". Acesta a cufundat de tot şi râurile ce se revărsaseră de păgâni asupra aghesmei şi a locaşului de închinare. Se află şi altele multe ce se spun despre el în Sfânta Scriptură. Pentru aceasta şi noi, având pe acesta ajutor şi păzitor vieţii noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, prăznuim astăzi şi pe prea frumosul şi prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că şi acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în Legea Veche, cât şi în cea Nouă. Căci în proorocia lui Daniil se pomeneşte însuşi numele lui, când tâlcuieşte Daniil visul ce a văzut pentru împăraţii mezilor şi ai perşilor şi ai elinilor: "Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înţeleagă vedenia" (Daniil. 8, 16). Şi iarăşi acelaşi Gavriil a arătat aceluiaşi Daniil că după şaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci şi şapte de ani, are să vină Hristos. "Şi iată, zice Gavriil, bărbatul pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Şi m-a făcut să înţeleg şi celelalte" (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe că are să nască pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim şi Annei că au să nască pe Doamna şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea. Iar în Legea Nouă, acesta a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naşte pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit şi pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuşi, şi cine se îndoieşte? a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulţi, şi i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Maria, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat şi pastorilor şi le-a binevestit, că S-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta şi în vis a zis lui Iosif să ia pruncul şi pe Mama lui şi să fugă în Egipt. Şi iarăşi acesta însuşi i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulţi însă din sfinţiţii învăţători şi din scriitorii de cântări socotesc că dumnezeiescul Gavriil a fost şi îngerul cel îmbrăcat în veşmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe uşa mormântului lui Iisus, Dătătorului de viaţă, şi a şezut deasupra ei. Şi el a fost cel care a binevestit mironosiţelor învierea Domnului. Şi ca să spunem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârşit. Pentru aceasta şi Biserica lui Hristos îl prăznuieşte pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, şi cheamă harul şi ajutorul lui, rugându-i ca prin ajutorul şi rugăciunile lor, şi în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, şi în cel ce va să fie să ne învrednicim de bucuria cerească şi de împărăţie. Amin.

Sfanta Maria Egipteanca

2011-07-31T11:09:00.000+09:00

Aceasta a fost din Egipt. Inca de la varsta de 12 ani, s-a despartit de casa parinteasca si a mers in Alexandria. Era tanara si frumoasa si a cazut intr-o desfranare fara satiu, incat s-a facut ademenitoare multor suflete de barbati tineri si batrani, cu desfatarile pierzaniei desfranarii. Deci, petrecand ea saptesprezece ani in cea mai adanca viata pacatoasa, parandu-i-se ca numai aceasta este viata, Dumnezeu i-a intins o mana de ajutor, facand ea un indreptar de intoarcere la pocainta, de nevointa peste fire si de neasemuita sfintenie. Ca, dorind sa se inchine lemnului Sfintei Cruci, a mers la Ierusalim, vanzandu-si trupul corabierilor, drept plata de calatorie. Dar, incercand sa se apropie de lemnul Sfintei Cruci, s-a intalnit cu o Putere nevazuta, care o respingea afara din biserica, si n-o lasa sa intre. Si, facand incercare de mai multe ori si neizbutind si-a dat seama de viata ei pacatoasa. Si asa a inceput plansul si pocainta Mariei,plecand in pustiul Iordanului pt. tot restul vietii ei. Dupa cativa ani buni a mers preotul Zosima in pustiu si a intanlit-o pe Maria,vazand-o ia cerut ei sa-l blagosloveasca,dar femeia a zis către preotul Zosima: Avva Zosima, nu se cade ţie să mă blagosloveşti pe mine?, şi rugăciuni să faci, pentru că tu eşti cinstit cu vrednicia preoţiei, şi de mulţi ani stând înaintea Sfântului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeeştilor Taine. Aceste cuvinte, spre mai mare frică au pornit pre Zosima, şi tremurând bătrânul, se uda cu lacrămi şi suspina. Apoi a grăit către dânsa cu prea ostenită şi obosită răsuflare: O, Maică duhovnicească, tu de Dumnezeu te-ai apropiat, şi cu mai multă parte te-ai omorît lumii; apoi văd în tine o dăruire carea este dată ţie mai mult decât altora, că m’ai numit pre nume, şi preot m’ai numit pre mine, pre carele niciodată m’ai văzut. Deci tu mai vârtos mă blagosloveşte, pentru Domnul, şi-mi dă rugăciunea, celui ce-mi trebuieşte a ta desăvârşire. Deci priimind în sfârşit aceea stăruinţa bătrânului, a zis: Bine este cuvântat Dumnezeu, cel ce voieşte mântuirea sufletelor omeneşti. Iară Zosima zicând: Amin, s’au sculat amândoi dela pământ. Apoi aceea a zis către bătrânul: Pentru ce ai venit, omule al lui Dumnezeu, la mine păcătoasa? Pentru ce ai voit ca să vezi o femeie goală, carea nu are nici o faptă bună? Poate că darul Sfântului Duh te-a îndemnat să vii să săvârşeşti oarecarea slujbă trupului meu la vreme de trebuinţă. Deci spune-mi, părinte, cum vieţuiesc acuma creştinii? Cum stau Sfintele Biserici? Iară Zosima a răspuns: Cu rugăciunile voastre cele sfinte, pace a dăruit Dumnezeu. Priimeşte însă rugămintea nevrednicului bătrân, şi te roagă Domnului şi acum pentru toată lumea, şi pentru mine, păcătosul, ca să nu-mi fie fără de roadă umblarea prin pustia aceasta. Iar aceea a răspuns către dânsul: Ţie mai ales se cade, Avva Zosima, să te rogi pentru mine şi pentru toţi; că spre aceasta şi rânduit eşti. Însă de vreme ce datori sântem a face ascultare, deci ceea ce mi se porunceşte voiu face. Aceasta zicând, s’a întors spre răsărit, şi ridicându-şi ochii în sus, şi mâinile înălţându-şi, a început a se ruga încet, şi nu se auzeau cuvintele ei; sau măcar Zosima nu a înţeles nimica, ci sta tremurând, căutând în jos şi nimica grăind; însă se jura, pre Dumnezeu puind martor: Că în vremea când zăbovea aceea la rugăciune, ridicându-mi puţin ochii dela pământ, o am văzut înălţată ca de un cot dela pământ, şi în aer stând şi rugându-se. Şi aceasta dacă o a văzut Zosima, s’a cuprins de frică, s’a aruncat la pământ, şi cu lacrămile udându-se, nimica zicea, fără numai „Doamne miluieşte,” crezând că acea arătare nu este în trup, ci nălucă. Şi întorcându-se aceea, a ridicat pre bătrânul şi i-a zis: Pentru ce, Avva Zosima, te turbură gândurile, zicându-ţi că duh sânt, şi rugăciunea o prefac. Rogu-te, părinte fericite, să fii încredinţat că sânt o femeie păcătoasă, îngrădită cu sfântul botez, şi nu sânt duh, ci pământ, praf şi cenuşă, şi cu totul trup, nimic duhovnicesc cândva gândind. Şi acestea zicând, şi-a însemnat cu semnul crucii fruntea, ochii, gura şi pieptul, zicând aşa: Dumnezeu să ne ferească de cel viclean şi de cursele lui, că multe sânt războaiele lui asupra noastră. Acestea auzindu-le şi văzându-le bătrânul, a căzut la picioarele ei, zicând cu lacrămi: Juru-te pre tine cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, adevăratului Dumnezeu, cel ce s’au născut din Fecioară, pentru carele porţi goliciunea aceasta şi pentru carele atâta ţi-ai omorît trupul, să nu ascunzi de mine viaţa ta, ci toate să-mi spui mie, ca slăvirile lui Dumnezeu arătate să le faci. Spune mie toate, pentru Dumnezeu, că nu pentru laudă mi le vei spune, ci ca să-mi arăţi cele pentru tine mie, păcătosului şi nevrednicului. Pentru că cred Dumnezeului meu, căruia vieţuieşti, că pentru aceasta m’am trimis în pustia aceasta, ca pre toate ale tale arătate să le facă Dumnezeu. Că nu poate puterea noastră să se împrotivească judecăţilor lui Dumnezeu. Că de n’ar fi fost cu plăcere lui Hristos Dumnezeului nostru, ca să fii ştiută tu şi nevoinţele tale, nu te-ar fi arătat mie, şi pre mine nu m’ar fi întărit pre atâta cale, carele niciodinioară voiam, nici puteam să ies din chilia mea. Acestea şi mai multe zicându-le Zosima, aceea l-a ridicat, zicând către dânsul: Mă ruşinez, părinte, iartă-mă! Înfricoşat este a-ţi spune lucrurile mele; ci fiindcă trupul meu gol l-ai văzut, îţi voiu goli şi lucrurile mele, ca să cunoşti de câtă ruşine şi înfruntare este plin sufletul meu. Nu pentru vreo laudă, precum singur ai zis, îţi voiu spune istoria mea; căci pentru ce mă voiu lăuda, vas ales al diavolului fiind? Mă mai gândesc că de voiu începe povestirea cea pentru mine, vei fugi dela mine, precum fuge cineva de un şarpe, nesuferind să auzi cu urechile lucrurile cele necuvioase ale mele, pre carile eu, nevrednica, le-am făcut. Însă ţi le voiu spune, nimica ascunzând, ci rogu-te mai nainte să nu încetezi a te ruga pentru mine, ca să aflu milă în ziua judecăţii. Iară bătrânul, dorind să ştie viaţa ei, şi neoprit lăcrămând, a început aceea a povesti aşa cele pentru dânsa: Eu, părinte, sânt născută în Eghípet, şi când eram de doisprezece ani, şi încă trăind părinţii mei, m’am lepădat de dragostea lor, m’am dus în Alexandria, şi dupre ce mai întâiu mi-am stricat fecioria, am început a face păcatul neoprită şi nesăţioasă. Mă ruşinez şi a gândi, nu numai a le spune cu deamăruntul; dară voiu spune mai degrab ceea ce este mai de nevoie, ca să-mi ştii neoprirea trupului meu: Şaptesprezece ani şi mai mult am făcut curvie întru norod, nu pentru daruri sau pentru oarecari plăţi, că n’am voit să iau nimica dela cei ce-mi da; iar aceasta o făceam ca mai mulţi să alerge la mine în dar şi să-mi împlinească pofta trupească. Şi să nu socoteşti că eram bogată, şi de aceea nu luam, că întru sărăcie vieţuiam, şi de multe ori flămânzind, cu furca torceam, iar aprindere de poftă aveam fără saţiu, ca totdeauna să mă tăvălesc în noroiul păcatului. Pentru că aceea mi se părea că este şi viaţa, ca totdeauna să întinez firea mea cea slabă. Deci aşa vieţuind, am văzut odată pre vremea secerişului popor mult de bărbaţi, Liviani şi Eghipteni, mergând spre Mare, şi am întrebat pre oarecine carele s’a întâmplat lângă mine: Unde se duc bărbaţii aceştia aşa cu grabă? Iar acela mi-a zis: La Ierusalim, pentru înălţarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, carea în curând se va prăznui. Şi am zis către dânsul: Dar oare mă vor lua şi pre mine, dacă m’aş duce cu dânşii? Iar acela mi-a răspuns: Dacă ai chirie şi hrană, nimenea nu te poate opri. Şi am zis către dânsul: Cu adevărat, frate, n’am nici chirie nici hrană, ci voiu merge şi voiu intra într’o corabie cu dânşii, şi mă vor hrăni ei. Pentru că-mi voiu da trupul meu în loc de chirie, că pentru aceasta voiesc să merg cu dânşii. Ţi-am spus, părinte Zosima, nu mă sili să-mi mai spun ruşinea mea, că mă spăimântez: ştie Domnul, că spurc şi însuşi aerul cu cuvintele mele! Iară Zosima, cu lacrămi udând pământul, a răspuns către dânsa: Spune, pentru Domnul, o, Maica mea, spune şi nu înceta de povestirea aceasta, carea îmi este de folos. Iară ea, către cele de mai nainte a adaos: Deci acel tânăr auzind neruşinarea spurcatelor mele cuvinte, cuprinzându-se de râs, s’a dus. Iară eu, lepădându-mi furca, am alergat spre Mare, unde am văzut pre cei ce alergau; acolò am zărit vreo zece bărbaţi carii stau lângă Mare, tineri cu trupurile, carii mi s’au părut a-mi fi de ajuns spre pofta mea; las că mai intrase şi alţii mai nainte în corabie. Eu, dupre obiceiul meu, cu neruşinare sărind între dânşii, „Luaţi-mă – le-am zis – şi pre mine, oriunde veţi merge, pentru că nu mă voiu afla vouă neplăcută!” Încă şi alte spurcate cuvinte zicând, i-am pornit pre toţi spre râs. Iar aceia, văzându-mi neruşinarea, luându-mă m’au dus în corabia lor, şi îndată am început a înnota. Iară cele ce de-aicea am făcut, cum le voiu spune ţie, omule al lui Dumnezeu? Ce fel de limbă va grăi, sau ce auz va priimi acele lucruri rele ale mele carile le-am făcut pre cale şi în corabie? Cum şi pre cei ce nu voiau, eu ticăloasa, i-am silit la păcat! Să mă crezi, părinte, că mă spăimântez, cum a suferit Marea desfrânarea mea! Şi cum nu şi-a căscat pământul gura sa, şi în iad nu m’a cufundat de vie, pre ceea ce am vânat atâtea suflete cu laţul morţii! Ci socotesc că Dumnezeu căuta pocăinţa mea, Cel ce nu voieşte moartea păcătosului, ci aşteaptă cu îndelungă răbdare întoarcerea lui. Aşa, şi cu acest fel de sârguinţă, m’am suit în Ierusalim, şi câte zile mai nainte de praznic am petrecut acolò, tot cele de asemenea cu cele dintâiu am făcut, ba încă şi mai rele. Pentru că nu eram îndestulată cu tinerii ce au fost cu mine în corabie şi pre cale, ci şi pre alţii mulţi, şi cetăţeni şi streini, spre acea spurcăciune îi adunam. Iară dupre ce a sosit serbarea sfintei Înălţări a cinstitei Cruci, eu ca şi mai nainte umblam împrejur, vânând sufletele tinerilor. Văzând foarte de dimineaţă pre toţi cu un gând alergând la biserică, m’am dus şi eu, şi am alergat la cei ce alergau, şi am intrat cu dânşii în pridvorul bisericii. Şi dacă a sosit ceasul Sfintei Înălţări a cinstitei Cruci a Domnului, şi eu silindu-mă să intru in biserică cu norodul, mă îndesam, dar înapoi silită şi împinsă eram; şi înghesuindu-mă cu multă osteneală şi silă, m’am apropiat de uşa bisericii şi eu, ticăloasa. Iară dupre ce am păşit pre pragul uşii, alţii toţi fără de oprire intrau, iară pre mine oarecarea putere dumnezeiască mă oprea, nelăsându-mă să intru; şi iarăşi am cercat, dară înapoi m’am împins, şi numai eu singură stăm în pridvor lepădată; şi părându-mi-se că din slăbiciunea femeiască mi se întâmplă aceasta, iarăşi când intrau alţii, mă amestecam şi mă sileam să intru; ci m’am ostenit în zadar. Pentru că iarăşi, când piciorul meu cel păcătos s’a atins de prag, biserica pre toţi îi priimea, neoprind pre nimenea, numai pre mine, ticăloasa, nu mă priimea; ci ca o mulţime de oaste, spre aceasta rânduită, ca să-mi oprească intrarea, aşa oarecarea năpraznică putere mă oprea, şi iarăşi m’am aflat în pridvor. Astfel de trei şi de patru ori pătimind, ostenindu-mă şi nimica sporind, am slăbit, şi mai mult nu am putut să mă mai amestec cu cei ce intrau; şi întru ruşine şi deznădăjduire fiind, m’am depărtat şi stăm într’un unghiu al pridvorului bisericii. Aici abia mi-am venit în simţire, ca să înţeleg carea era pricina ce mă oprea a vedea lemnul cel de viaţă făcător al Crucii Domnului; pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina înţelegerii ceii mântuitoare, porunca Domnului cea strălucită, carea luminează ochii cei sufleteşti, arătându-mi că tina lucrurilor mele îmi opreşte intrarea în biserică. Deci am început a plânge şi a mă tângui, în piept a mă bate şi a scoate suspinuri dintru adâncul inimii. Aşa plângând la locul la carele stam, am văzut sus icoana Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu stând la perete, şi am zis căutând la dânsa, cu ochii şi cu mintea fără de abatere: O, Fecioară Stăpână, ceea ce ai născut cu trup pre Dumnezeu Cuvântul! Ştiu cu adevărat, că nu este cu cuviinţă, nici cu plăcere ţie, ca să privesc eu, păcătoasa, cea atât de necurată şi spurcată, spre cinstită icoana ta, ceea ce ai trupul şi sufletul curat şi nevinovat. Şi cu dreptate este ca eu urâtă şi lepădată să fiu despre fecioreasca ta cu curăţie; dar auzind că pentru aceasta Dumnezeu s’au făcut om, pre Carele l-ai născut, ca să cheme pre cei păcătoşi la pocăinţă, ajută-mi mie, ceea ce numai eu nu am dela nimenea ajutor; porunceşte să-mi fie şi mie neoprită intrarea în biserică, şi nu mă lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pre carele cu trupul S’au pironit Dumnezeu cel din tine născut, carele şi-au dat sângele său pentru a mea mântuire. Porunceşte, Stăpână, ca şi mie, nevrednicei, să mi se deschidă uşa spre închinarea dumnezeeştii Cruci; şi-mi fii mie chezăşuitoare preavrednică de credinţă către Cel ce s’au născut din tine, că de acum nu-mi voiu mai spurca trupul nici cu un fel de păcat; ci dupre ce voiu vedea Lemnul cel Sfânt al Crucii Fiului tău, mă voiu lepăda cu totul de lume şi de cele din lume, şi mă voiu duce oriunde mă vei povăţui tu, ca o chezăşuitoare a mântuirii mele. Acestea zicând, şi luând oarecarea adeverire, cu credinţa aprinzându-mă, şi cu nădejdea cea spre milostivirea Născătoarei de Dumnezeu întărindu-mă, m’am pornit din locul acela, şi ducându-mă iarăşi la cei ce intrau în biserică, m’am amestecat printre dânşii, şi acum nimenea nu era să mă împingă în laturi şi nimica nu mă oprea să mă apropiu de uşile prin carile se intra în biserică. Atuncea m’a cuprins frică şi spaimă, şi cu totul tremuram şi mă zbuciumam. Apoi ajungând la uşile acelea carile mi se închiseseră, fără de osteneală am intrat înlăuntru în biserică, şi cinstitul şi de viaţă făcătorul Lemnul Crucii m’am învrednicit a vedea; am cunoscut şi tainele lui Dumnezeu, cum că gata este să priimească pre cei ce se pocăiesc, şi căzând la pământ, m’am închinat cinstitului Lemnului Crucii, l-am sărutat cu frică şi am ieşit grăbindu-mă spre chezăşuitoarea mea. Şi ajungând unde era sfânta icoană a chezăşuitoarei mele scrisă cu mâna, şi plecând genunchile, m’am închinat Pururea Fecioarei, şi aceste cuvinte am zis: O, pururea fericită Fecioară Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, de vreme ce atâta iubire de oameni ai arătat spre mine, şi nu te-ai îngreţoşat de nevrednicele mele rugăciuni, acum vremea este, Stăpână, să plinesc aceea ce cu chezăşuirea ta m’am făgăduit; acum oriunde voieşti povăţuieşte-mă, şi-mi fii mie de aicea înainte învăţătoare spre mântuire, povăţuindu-mă la calea pocăinţii. Acestea grăindu-le am auzit un glas de departe strigând: De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla! Auzind aceasta şi crezând că pentru mine a fost glasul, cu lacrămi am strigat către icoana Născătoarei de Dumnezeu: Stăpână, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, nu mă lăsa pre mine! Şi aşa am ieşit din pridvorul bisericii şi am plecat cu grabnică alergare. Şi mergând eu, m’a văzut oarecine şi mi-a dat trei bani, zicându-mi: Priimeşte acestea, Maică; iară eu priimindu-i, am cumpărat cu dânşii trei pâini. Şi am întrebat pre vânzătorul de pâine: Carea este calea spre Iordan? Şi înştiinţându-mă de poarta cetăţii carea este spre aceea parte, am ieşit şi am sfârşit ziua aceea în călătorie. Al treilea ceas din zi era când m’am învrednicit a vedea Cinstita şi Sfânta Cruce a lui Hristos, şi soarele acum spre apus plecându-se, am ajuns la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, carea era aproape de Iordan, întru carea închinându-mă, îndată m’am pogorît în Iordan, şi spălându-mi din sfintele acelea ape mâinile şi faţa, am mers iarăşi în biserică, m’am împărtăşit cu preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Taine ale lui Hristos, şi dupre aceasta am mâncat jumătate dintr’o pâine şi am băut din apele Iordanului, şi pre pământ m’am odihnit în noaptea aceea. Şi a doua zi dimineaţa aflând acolò o luntre mică, am trecut de ceastă parte de Iordan, şi iarăşi m’am rugat povăţuitoarei mele, de Dumnezeu Născătoarei, să mă călăuzească unde îi este cu bună plăcere. Deci am venit în pustiul acesta, şi de atuncea şi până astăzi m’am îndepărtat fugind, şi aicea m’am sălăşluit, aşteptând pre Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor, pre ceea ce mă întorc către Dânsul. Iară Zosima a zis către dânsa: Câţi ani ai, doamna mea, de când lăcueşti în pustia aceasta? Iară ea a răspuns: Socot că sânt patruzeci şi şapte de ani de când am ieşit din sfânta cetate. Iară Zosima i-a zis: Şi ce afli spre hrană, doamna mea? Iară ea a zis: Acele două pâini şi jumătate le-am adus trecând Iordanul, carile pre încet uscându-se s’au împietrit, din carile câte puţin în câţiva ani gustând, le-am sfârşit. Şi i-a zis Zosima: Dar cum fără primejdie ai suferit atâta vreme, nici o schimbare protivnică turburându-te pre tine? Răspuns-a aceea: M’ai întrebat acum, Avva Zosima, ceva de care mă spăimântez să-ţi spun; pentru că de-mi voiu aduce aminte de atâtea supărări şi nevoi, pre carile le-am suferit, şi de gândurile cele cumplite carile m’au turburat, mă tem nu cumva iarăşi de dânsele să mă cuprinz. Iarăşi a zis către dânsa Zosima: Să nu laşi nimic, o, Stăpâna mea, care să nu-mi spui mie, pentru că o dată de aceasta te-am întrebat pre tine, ca adecă toate cu deamăruntul să îmi arăţi. Iar ea a zis către dânsul: Crede-mă Avva Zosima, că şaptesprezece ani am petrecut în pustia aceasta, luptându-mă ca cu nişte hiare cumplite, cu ale mele nebuneşti pofte. Căci când începeam să gust hrană, îmi venea dor de carne şi de peşte, de care aveam eu în Egipt, încă doream şi de băutura vinului, pentru că mult vin beam în lume fiind, iar aicea şi apă nicidecum având, cumplit mă ardeam de sete, şi cu anevoie răbdam. Mi se făcea încă dor de cântece lumeşti, carile foarte mă turburau şi cu carile mă deprinsesem. Atuncea îndată lăcrămând, şi în piept bătându-mă, îmi aduceam aminte de făgăduinţele, carile am făcut, când am ieşit la pustia aceasta, şi mă făceam cu gândul înaintea icoanei Preacuratei de Dumnezeu Născătoarei, chezăşuitoarei mele, şi înaintea ei plângeam, rugându-o ca să gonească dela mine acele gânduri ce aşa îmi turburau ticălosul meu suflet. Iară dupre ce deajuns plângeam, şi în piept cu osârdie mă băteam, atuncea vedeam o lumină carea de pretutindenea mă strălucea, şi simţeam o alinare carea mă scotea din întreite valuri. Iară gândurile carile iarăşi mă împingeau spre păcat, cum ţi le voiu spune, părinte? Iartă-mă! Pentru că foc se aprindea înlăuntrul inimii mele ceii pătimaşe, şi de pretutindenea mă ardea, şi spre pofta amestecării mă silea. Iară când îmi venea un gând ca acesta, mă aruncam la pământ şi cu lacrămi mă udam, socotind că stau naintea chezăşuitoarei mele, carea îmi judeca călcarea mea de aşezământ; şi nu mă sculam dela pământ ziua şi noaptea, până ce lumina acea dulce îmi strălucea mie şi gonea gândurile cele ce mă turburau. Aşa am săvârşit şaptesprezece ani, pătimind nenumărate nevoi. Iară de atuncea până astăzi ajutătoarea mea întru toate, de Dumnezeu Născătoarea, la toate ca de mână mă povăţuieşte. Şi a zis Zosima către dânsa: Dar n’ai mai avut trebuinţă dupre aceea de hrană sau de îmbrăcăminte? Iar ea a răspuns: Pâinile acelea sfârşindu-le în şaptesprezece ani, dupre aceea mă hrăneam cu verdeţurile ce se află în pustia aceasta; iar îmbrăcămintea pre carea o am avut trecând Iordanul, învechindu-se s’a stricat, şi multă nevoie de ger şi de arşiţă am răbdat, cu arşiţa arzându-mă, şi cu gerul îngheţându-mă şi tremurând, cât de multe ori căzând la pământ, zăceam cu totul nemişcată, cu multe şi de multe feluri de nevoi, şi cu ispite fără de număr luptându-mă. Iară de atuncea şi până astăzi puterea lui Dumnezeu cea în multe chipuri, a păzit păcătosul meu suflet şi pre smeritul trup. Pentru că gândind numai din ce feluri de răutăţi m’au scăpat Domnul, hrană neîmpuţinată îmi câştigam cu nădejdea mântuirii mele; că mă hrănesc şi mă acoper cu cuvântul lui Dumnezeu, carele cuprinde toate: că nu numai cu pâinea va trăi omul. Şi câţi nu aveau acoperământ, în piatră sau îmbrăcat, pre cât timp s’au dezbrăcat de îmbrăcămintea păcatului. Auzind Zosima că şi de cuvinte din Scriptură pomeneşte, dela Moisi şi dela Proroci şi din cartea Psalmilor, a zis către dânsa: Dar Psalmi şi alte Scripturi învăţat-ai, Stăpână? Iar ea auzind aceasta, a zâmbit şi a zis către dânsul: Crede-mă, omule, că n’am văzut alt om de când am trecut Iordanul, fără numai faţa ta astăzi, şi nici hiară, nici altă jivină am văzut; iară carte niciodată nu m’am învăţat, nici pre altul cetind sau cântând nu am auzit. Ci cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi lucrător învaţă pre om cunoştinţa. Până aicea este sfârşitul povestirii ceii pentru mine. Deci acum juru-te pre tine cu întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, să te rogi pentru mine, păcătoasa. Acestea zicând aceea, şi cuvântul sfârşindu, s’a pornit bătrânul să i se închine şi cu lacrămi a strigat: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari şi înfricoşate, slăvite şi minunate şi negrăite, cărora nu este număr! Binecuvântat este Dumnezeu, cel ce mi-au arătat mie câte dăruieşte celor ce se tem de El! Cu adevărat nu părăseşti pre cei ce caută pre tine, Doamne! Iar ea apucând pre bătrânul, nu l’a lăsat să se închine ei, şi a zis către dânsul: Acestea toate carile ai auzit, Părinte, juru-te pre tine cu Iisus Hristos, Dumnezeu Mântuitorul nostru, ca nimănuia să nu le spui, până ce Dumnezeu mă va lua de pre pământ. Iar acum du-te cu pace, şi în anul viitor iară mă vei vedea, păzindu-ne Dumnezeescul har. Însă să faci, pentru Domnul, aceasta carea acum îţi voiu spune ţie, rugându-mă: În postul anului viitor să nu treci Iordanul, precum v’aţi obicinuit a face în Monastire. Iară Zosima se minună auzind, că şi rânduiala Monastirii i-a spus; şi nimic alt nu grăia, fără numai: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce au dat atâtea de mari daruri celor ce-l iubesc pre El! Iar aceea a zis lui: Să rămâi dar, precum îţi grăesc ţie, Avva, în Monastire; că de ai şi voi să ieşi, nu-ţi va fi cu putinţă. Iar în Sfânta şi Marea Joi, în seara Cinii ceii de Taină a lui Hristos, să iai din făcătorul de viaţă Trup şi Sânge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, într’un vas sfânt, vrednic de o Taină ca aceasta, şi să-mi aduci şi să mă aştepţi pre mine de ceea parte de Iordan, carea este aproape de lăcuinţa lumească, ca venind să mă împărtăşesc cu darurile cele de viaţă făcătoare; pentru că de când m’am împărtăşit cu dânsele în Biserica Mergătorului-înainte, mai nainte de a trece Iordanul, până acum sfinţenia aceea nu o am câştigat. Iară acum cu osârdie o doresc, şi mă rog ţie, ca să nu treci cu vederea rugăciunea mea, ci cu adevărat să-mi aduci mie acele făcătoare de viaţă Dumnezeeşti Taine, în ceasul întru carele Domnul au făcut părtaşi Cinei ceii Dumnezeeşti pre Ucenicii Săi. Iară lui Ioan, igumenul Monastirii în carea lăcuieşti, să-i spui să-şi ia aminte de sineşi şi de turma sa; pentru că oarecari lucruri se fac acolò, cărora le trebuie îndreptare. Însă voiesc nu acum să-i spui lui aceea, ci când Domnul îţi va porunci ţie. Acestea zicându-le, şi rugăciune pentru sineşi dela Stareţul cerând, s’a depărtat întru cea mai dinlăuntru pustie. Iară Zosima s’a închinat până la pământ şi a sărutat locul unde au stătut urmele picioarelor ei, dând laudă lui Dumnezeu, şi s’a întors lăudând şi binecuvântând pre Hristos, Dumnezeul nostru. Şi trecând pustia aceea, a mers în Monastire, în ziua întru carea se obicinuise a se întoarce fraţii cei ce petreceau într’însa, şi întru acel an le-a tăcut pre toate, neîndrăznind să spuie nimănui cele ce văzuse. Iar întru sineşi se ruga lui Dumnezeu ca să-i arate lui iarăşi faţa cea dorită; şi se mâhnea şi se întrista, gândind la lungimea anului, căci ar fi voit să fie numai o zi anul acela, de ar fi fost cu putinţă. Iară când s’a apropiat întâia Duminecă a sfântului marelui Post, îndată dupre obiceiul şi rânduiala Monastirii, făcând rugăciune ceilalţi toţi fraţii, cântând au ieşit în pustie, iară Zosima, bolnav fiind, nevoie a fost ca, oprindu-se, să rămâie în Monastire. Şi şi-a adus aminte acela de Cuvioasa ce i-a zis, că şi vrând tu să ieşi din Monastire, nu-ţi va fi cu putinţă. Dar nu dupre multe zile sculându-se din boală, petrecea în Monastire. Iară dupre ce s’au întors fraţii şi s’a apropiat seara Cinei ceii de Taină a lui Hristos, a făcut Zosima ceea ce i se poruncise. A pus într’un păhar mic din preacuratul Trup şi Sânge al lui Hristos, Dumnezeului nostru, a pus într’o coşniţă şi puţine smochine uscate, finice şi puţină linte muiată în apă, şi s’a dus într’o seară foarte târziu şi a şezut pre malul Iordanului, aşteptând pre Cuvioasa. Şi zăbovindu-se Sfânta, Zosima n’a dormitat, ci cu neabatere privea spre pustie, aşteptând ca să vază pre cea cu osârdie dorită. Şi grăia întru sineşi Stareţul: Au doară nu cumva nevrednicia mea o a oprit să vie? Sau viind, şi neaflându-mă, s’a întors? Şi aşa cugetând, a suspinat şi a lăcrămat, şi ochii la Ceriu ridicându-şi, se ruga lui Dumnezeu, grăind: Nu mă lipsi pre mine, Stăpâne, ca să văz iarăşi faţa aceea pre carea a o vedea m’ai învrednicit; ca să nu mă duc deşert, purtându-mi păcatele mele, spre mustrarea mea. Aşa cu lacrămi rugându-se, a trecut la altă gândire, zicând întru sineşi: Dară ce va fi, de va şi veni, că luntre nu este, şi cum va trece Iordanul, şi la mine, nevrednicul, cum va veni? Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine m’a făcut să mă lipsesc de un bine ca acesta! Aşa gândind bătrânul, iată Cuvioasa a venit şi a stătut de ceea parte de râu de unde venea. Iară Zosima s’a sculat, bucurându-se şi veselindu-se şi slăvind pre Dumnezeu. Ci încă cu gândul se lupta, cum că nu va putea aceea să treacă Iordanul. Şi o a văzut pre ea însemnând Iordanul cu semnul Crucii, şi o dată cu acea însemnare s’a suit sfânta pre apă, şi umblând pre deasupra apei, venea la dânsul. Iar acela a vrut să se închine ei, ci aceea l-a oprit când călătoria încă pre apă, zicându-i: Ce faci, Avva, Preot fiind, şi purtând dumnezeeştile Taine? Iar el a ascultat-o, şi pogorându-se ea de pre apă, a zis către bătrânul: Blagosloveşte, părinte, blagosloveşte! Iar el răspunzând cu cutremur, a zis: Cu adevărat, Dumnezeu nemincinos este, Cel ce au făgăduit ca să asemeneze lui pre aceia carii se curăţesc pre sineşi dupre putere. Slavă ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai arătat prin roaba ta aceasta, cât sânt de departe dela măsura desăvârşirii! Aceasta zicând, l-a rugat aceea ca să-i cetească Simvolul sfintei credinţe: Crez întru unul Dumnezeu, şi rugăciunea Domnului: Tatăl nostru carele eşti în Ceruri. Şi sfârşindu-se rugăciunea, s’a împărtăşit Sfânta cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele lui Hristos Taine, şi dupre obiceiu a sărutat pre bătrânul. Dupre aceea, ridicându-şi mâinile la cer, a suspinat, a lăcrămat şi a strigat: Acum slobozeşte pre roaba ta, Stăpâne, dupre graiul tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea ta. Şi a zis către bătrânul: Iartă-mă, Avva Zosima, încă şi altă dorire a mea să plineşti: Mergi acum la Monastirea ta, cu pacea lui Dumnezeu păzindu-te, iar în anul viitor, să vii iarăşi la acelaşi pârău, unde întâiu cu tine am vorovit; să vii dar, să vii pentru Domnul, şi iarăşi mă vei vedea pre mine, precum va voi Domnul. Iar el a zis către dânsa: Aş fi voit, de ar fi fost cu putinţă, în urma ta să umblu şi să văd cinstită faţa ta; ci mă rog să faci ceea ce voiu cere dela tine eu, bătrânul: Gustă puţin din hrana pre carea o am adus aicea. Şi aceasta zicând, i-a arătat ei cele ce, adusese în coşniţă. Iar ea cu vârfurile degetelor atingându-se de linte, şi ca trei grăunţe luând, la gura sa le-a adus şi a zis: Destul este aceasta darului celui duhovnicesc, care păzeşte firea sufletului nespurcată. Şi iarăşi a zis către bătrânul: Roagă-te Domnului pentru mine, părinte al meu, roagă-te, aducându-ţi aminte totdeauna de a mea ticăloşie. Iar el s’a închinat înaintea picioarelor ei şi o poftea să se roage lui Dumnezeu pentru Biserici şi pentru împăraţi şi pentru dânsul. Şi aceasta cerându-o cu lacrămi, o a lăsat să se ducă, singur suspinând şi tânguindu-se; pentru că nu îndrăznea să o oprească pre ea mai mult, că de ar fi şi voit, neoprită era. Iar aceea iarăşi însemnând Iordanul, a trecut pre deasupra apei, ca şi mai nainte; iară bătrânul s’a întors, cuprins de bucurie şi de frică, şi se defăima pre sine, şi-i era jale, că nu ştia numele Cuvioasei; nădăjduia însă să o câştige aceasta în anul viitor. Trecând anul, a mers Zosima iarăşi în pustie, toate plinindu-le dupre obiceiu, şi alerga spre acea prealuminată vedenie. Şi trecând lungimea pustiei şi ajungând la oarecari semne carile îi arătau locul cel căutat, privea în dreapta şi în stânga, şi în toate părţile căuta cu ochii, ca un vânător preaiscusit, unde şi-ar fi putut câştiga vânatul cel plăcut. Iară dupre ce de nicăiri n’a văzut aşa ceva mişcându-se, a început a se uda pre sineşi cu lacrămile, şi ridicându-şi la Cer ochii, se ruga lui Dumnezeu, zicând: Arată-mi, Doamne, comoara ta cea nefurată, pre carea în pustia aceasta o ai ascuns! Arată-mi, rogu-mă, pre îngerul cel în trup, căreia a se asemăna nu este vrednică toată lumea. Aşa rugându-se, a ajuns la locul pre care pârâul acela îl însemna, şi stând pre marginea aceluia, a văzut pre partea ce era spre răsărit pre Cuvioasa moartă zăcând, cu mâinile strânse precum se cădea şi cu faţa întoarsă spre răsărit. Spre carea alergând, picioarele fericitei cu lacrămile sale le-a spălat, pentru că n’a îndrăznit a se atinge de vreo altă parte a trupului. Şi plângând mult, şi Psalmii cei cuviincioşi la trebuinţa vremii aceleia cetindu-i, a făcut rugăciunea cea de îngropare, şi zicea întru sineşi: Oare îngropa-voiu trupul Cuvioasei, sau doară nu-i va fi plăcut fericitei un lucru ca acesta? Şi acestea în gândul său socotindu-le, a văzut lângă capul ei pre pământ închipuită scrisoarea aceasta: Îngroapă, Avva Zosima, la acest loc trupul smeritei Mariei. Dă ţărâna ţărânei, şi te roagă Domnului pentru mine, ceea ce am răposat în luna lui Farmutie eghipteneşte, iară greceşte Aprilie întâiu, în chiar noaptea mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupre împărtăşirea Dumnezeeştii Cinei ceii de Taină. Această scrisoare cetindu-o bătrânul, mai întâiu gândea, cine este cel ce a scris? Pentru că ea, precum zicea, nu ştia carte. Însă s’a bucurat foarte, că s’a înştiinţat de numele Cuvioasei. Şi a cunoscut că Cuvioasa când s’a împărtăşit lângă Iordan cu Dumnezeeştile Taine, îndată la locul acela s’a luat, unde s’a şi pristăvit; şi unde el a călătorit calea cea de douăsprezece zile ostenindu-se, acolò Măria într’un ceas a trecut, şi îndată către Dumnezeu s’a dus. Atunci bătrânul, lăudând pre Dumnezeu, şi cu lacrămile udând pământul şi trupul Cuvioasei, a zis întru sineşi: Vremea este, o, bătrânule Zosima, ca cea poruncită ţie să o săvârşeşti; ci cum vei săpa, ticăloase, neavând nimic în mâini? Şi aceasta zicând, a văzut nu departe un lemnişor mic aruncat în pustie, pre carele luându-l, a început a săpa cu dânsul. Însă uscat fiind pământul, nicidecum nu asculta pre bătrânul cel ce se ostenea, carele săpa udându-se cu sudorile şi nimic nu putea să sporească. Şi suspinând foarte dintru adâncul sufletului, a văzut un leu mare stând lângă trupul Cuvioasei Măriei şi lingându-i picioarele. Deodată s’a cutremurat, temându-se de acea hiară, iară mai apoi aducându-şi aminte de ceea ce zisese fericita, că adecă niciodată hiară nu a văzut, şi însemnându-se cu semnul crucii, a crezut că nevătămat se va păzi cu puterea celeia ce zăcea. Leul a început a se apropia cu linişte de bătrânul, cucerindu-se cu semnele lui, ca cum i s’ar închina. Iară Zosima a zis către leu: De vreme ce, o, hiară, această mare Cuvioasă mi-a poruncit să-i îngrop trupul, şi eu sânt bătrân şi nu pot să-i sap groapă, neavând nici unealtă spre trebuinţa săpatului şi fiind întru atâta depărtare dela Monastire, nu pot degrab să mă întorc şi să o aduc pre ea; deci sapă tu cu unghiile tale, ca să dăm pământului trupul Cuvioasei. Şi îndată auzind leul cuvântul acesta, a săpat groapă cu picioarele cele dinainte, pre cât destul era ca să acopere pre ceea ce se îngropa. Deci, iarăşi bătrânul spălând cu lacrămi picioarele Cuvioasei, şi mult rugându-se ei ca pentru toţi să se roage, a acoperit trupul ei cu pământ. Dupre aceea s’au dus amândoi, leul adecă în pustia cea mai din lăuntru, ca o oaie cu linişte s’a despărţit, iară Zosima întru ale sale s’a întors, binecuvântând şi lăudând pre Hristos, Dumnezeul nostru.

La multi ani Rento ! (8 anisori)

2011-04-07T15:32:00.005+09:00

La multi ani scumpul meu baietel!

Soarele 2011.03.12

2011-03-25T17:28:00.006+09:00

Asa arata soarele a doua zi dupa cutremur,era incercuit cu un inel de curcubeu,zici ca era pupila de ochi... (stalpii si cablurile de electricitate deranjaza vizibilitatea completa,sorry...)

In ziua cutremurului 2001.03.11 (Japonia)

2011-03-24T14:18:00.002+09:00

(povestire pe scurt)

Era in jurul orei 14:45-14:50,copii erau la scoala iar eu tocmai terminasem de taiat iarba din curte si am intrat in bucatarie sa-mi fac o cafea,in timp ce-mi faceam cafeaua a inceput cutremurul,am fugit repede sa iau catelul cu mine dar nu am reusit sa-l prind asa ca l-am lasat in voia sortii iar eu am fugit in camera de baie,am cazut in genunchi,incepusem sa plang si ma rugam la Dumnezeu si la Maicuta Domnului sa-mi aduca copii acasa nevatamati si sa aiba grija si de sotul meu(era la servici)...ufff!!simteam ca nu se mai termina cutremurul odata,dar pana la urma sa oprit si la cateva minute a venit baiatul meu acasa,ma uitam disperata in spatele lui pt. ca nu o vedeam pe fica-mea,il intrebam intruna unde este fata?'Tina doko?doko?Nande issho ni inai no??',si mi-a zis ca Tina nu a terminat inca orele de scoala(ea fiind clasa IV iar el clasa I orele de invatamant difera),nici bine nu a intrat baiatul in casa ca a inceput iar cutremurul,l-am luat repede de mana si am fugit iarasi in camera de baie,m-am rugat continuu la Dumnezeu si la Maicuta Domnului pt. noi si pt. copii nostrii,ma distrugea gandul ca fiica-mea nu este langa mine... 'numai mama sa nu fi pe acest pamant',am stat ceva timp in baie pt. ca nu puteam iesi din cauza replicilor care erau f. dese si destul de simtitoare,insa cand replicile nu sau mai simtit asa de tare am plecat la scoala ca sa-mi iau fata,pe drum l-am intrebat pe baiat; unde erai cand a inceput cutremurul? si mi-a zis ca era la coltul strazii si vazand oamenii din jurul lui ca se ascund sub o scara de bloc a mers si el cu ei sub scara...mititelul de el!!!
Am ajuns la scoala ,cand m-a vazut fiica-mea a tresarit de bucurie spunandu-mi ca ia fost foarte frica si ca a plans foarte mult, am sarutat-o pe obraz am luat-o de manuta si am plecat acasa,intre timp m-a sunat si sotul meu,mi-a zis ca este bine,nu i sa intamplat nimic rau,m-am bucurat foarte mult... deabea asteptam sa se intoarca acasa.
In jurul orei 18 eram cu totii acasa,ma linistisem,imi luasem o piatra de pe inima.
I multumesc lui Dumnezeu ca nu n-i sa intamplat nimic rau,toata nadejdea mea mi-am pus-o in Sf.Treime si in Maicuta Domnului nostru,Doamne ajuta!
Imi pare rau pt. cei care sunt in suferinte si necazuri grele din cauza celor intamplate,singurul lucru cu care i pot ajuta este rugaciuni si donatii.

GANBARE NIPPON !!!

Doamne ajuta !

Cutremur 2011.03.11 (Japonia)

2011-03-24T12:56:00.004+09:00

Zone afectate:Fukushima,Sendai,Miyage,Iwate,Ibaraki,Tochigi,Chiba.Insa din Tokyo si pana in Okinawa (partea de sud) zonele respective nu sunt afectate prea tare de cutremur,in unele judete (din sud)nu sa simtit cutremurul in asa masura incat sa intre in panica sau sa fuga din casa.

Cum se misca o cladire din Shinjiku...Doamne!!!

Tsunami 20011.03.11 (Japonia)

2011-03-24T12:52:00.000+09:00

In urma Tsunamiului...

Reactoarele nucleare din Fukushima au explodat...

Muntii din Romania(imagini)

2011-03-23T17:23:00.000+09:00

Decebal scluptat in piatra

Sfinx si Babele (din Bucegi)

Imagini din Muzul Satului

2011-03-23T17:20:00.001+09:00

Ce amintiri frumoase imi starnesc aceste imaginii!!!...amintiri din copilaria mea cand mergeam la bunici in vacanta de vara (*=*)

Sakura & Ume

2011-03-23T17:13:00.000+09:00

In Japonia florile Sakura sunt cele mai renumite si indragite flori.

Cu multi,f.f multi ani in urma Sakura era considerata 'floare aducatoare de ghinion 'fukou yobu hana -engi ga warui hana(ki)',dar cu trecerea anilor oamenii au inceput sa indrageasca aceasta floare,ba mai mult a devenit unul dintre simbolurile Japoniei..Sakura=Japonia (ex. Samurai=Japonia,Muntele Fuji=Japonia,Kimono=Japonia,Sushi=Japonia,etc...).

Satenii au un obicei cand infloreste Sakura se pregatesc pt. cultivarea orezului,mancarea de baza a japonezilor (*=*).

Din lemnul pomilor de sakura se face mobila,chiar si case...daca-i tin buzunarul,pt. ca lemnul sakurei este foarte scump.

Florile se folosesc la prepararea ceaiurilor(sakura cha),arome pt. terapie,dulciuri japoneze(sakura mochi),decoruri pt. obento (pachetele cu mancare),etc...

Festivalul 'Hana mi'(party),este un festival care se face in fiecare an cand infloresc florile Sakura,acest festival se face in parcuri unde sunt multi pomi cu sakura,oamenii beau,mananca si se bucura de venirea primaverii si de inflorirea florilor Sakura,este foarte placut acest 'Hana mi'...si eu merg in fiecare an cu prietenele,ne asezam sub un pom de sakura si petrecem

SAKURA

Florile Sakura reprezinta primavara,este ca un fel de mesager...anunta venirea primaverii,si infloresc in luna Martie.

Shidare SAKURA (zakura) ...acest soi de sakura au crengile pomilor aplecate,asemanator cu salcia plangatoare din Romania.

Kanhi SAKURA (zakura)

Yae SAKURA (zakura),acest soi de skura infloreste in luna Aprilie

Niwa SAKURA (zakura),flori sakura de curte care infloresc in luna Aprilie.

Fructele florilor SAKURA,sunt asemanatoare ciresilor insa sunt foarte mici fatza de ciresile normale.Nu se mananca.

Sakura cha (ceai de sakura)

Sakura mochi (dulciuri japoneze facute din flori de sakura)

________________________________________________

Flori de UME

Bungo UME

Shira UME

Fructele UME...seamana un pic cu caisele,gustul il au acrisor-amarui.Din UME japonezii fac tsukemono (UME boshi)muraturi ,si l-e folosesc la prepararea mancarurilor.

Fructele UME nu se mananca crude pentru ca sunt toxice!

UME uscate (umele se lasa la uscat inainte de a l-e pune la murat

Ume murate

Gheisha

2011-03-23T17:10:00.000+09:00

(芸者 geisha, însemnând "artist" sau "persoană a artelor") sunt în acelaşi timp artiste şi entertaineri în tradiţia japoneză. În regiunea Kansai termenii Geiko (芸妓), pentru gheişă şi Maiko (舞妓), pentru gheişă ucenică, au fost folosiţi încă de la Restaurarea Meiji. Gheişele erau foarte cunoscute în secolul al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea; ele mai există şi astăzi, cu toate că numărul lor este în permanentă scădere.

Termeni

Geisha (în grafie românească gheişă) este cel mai familiar termen al vorbitorilor limbilor europene şi de asemenea cel mai folosit de japonezi. Ca toate substantivele japoneze, nu există distincţie între varianta de singular şi de plural a termenului.
Există şi aşa-numitele onsen geisha (gheişă de băi, onsen însemnând băi termale) care sunt de fapt prostituate, neavând nici pregătirea artistică şi nici nivelul de rafinament al unei gheişe adevărate. În plus, în timpul ocupaţiei americane a Japoniei după ce de-al Doilea Război Mondial, unele femei tinere, doritoare de a aduna bani, pretindeau că sunt gheişe şi ofereau favoruri sexuale ostaşilor americani. Aceste două elemente au făcut să se răspândească opinia total greşită că gheişele ar fi prostituate.

Istorie şi evoluţie

Gheişele au apărut în istorie ca entertaineri de profesie; la început mulţi din aceşti entertaineri nu erau femei, ci bărbaţi. În timp ce diferite tipuri de curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze, muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţii pe care îi întreţineau. Pe măsură ce îndemânarea artistică a curtezanilor de rang înalt era în declin, cererea de artişti-gheişă (bărbaţi sau femei) era în creştere.

Gheişele-bărbaţi, cunoscuţi uneori sub numele "hōkan", au început să decadă la rândul lor la sfârşitului secolului al XVIII-lea. În anul 1800 gheişele-femei (numite atunci "onna geisha", adică "femeie gheişă") i-au depăşit ca număr pe gheişele-bărbaţi, raportul fiind de trei la unu. Termenul "gheişă" a ajuns treptat să însemne doar femeie entertainer, aşa cum înseamnă şi astăzi.

Etape de formare

Conform tradiţiei, gheişele îşi începeau instruirea la o vârstă foarte fragedă. Unele fete erau vândute la casele de gheişe ("okiya") copii fiind, şi începeau aproape imediat studiul în diferite arte tradiţionale.
În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimenatet din okiya, pentru ca după o vreme să devină ucenice (maiko). Prima etapă, cea de servitoare, se numeşte Shikomi. În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane, etc. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.

Trecerea de la Shikomi la următoarea etapă, Minarai, se face printr-un ritual numit Misedashi. Fata va deveni acum gheişă ucenică şi trebuie să-şi găsească o "soră mai mare" ("onesan"), adică o gheişă experimentată care îi va deveni mentor şi care o va prezenta tuturor clienţilor ei. Ritul Misedashi reprezintă debutul oricărei gheişe şi de obicei este urmat de o mică petrecere.
În etapa Minarai, gheişa ucenică o va urma pe "sora ei mai mare", la toate casele de ceai şi la toate localurile unde aceasta frecventează, pentru a observa ceea ce va trebui să facă pe viitor. După Misedashi, ea este membră a comunităţii de gheişe, dar nu este pregătită îndeajuns pentru a începe să întreţină clienţi.
Uneori în timpul uceniciei, este de aşteptat ca maiko să treacă prin ritualul "mizuage". Odată aceasta însemna că virginitatea fetei era licitată şi vândută unui client, dar acum legea japoneză interzice acest lucru. După mizuage, sau uneori după vârsta de 18 ani, coafura gheişei este schimbată pentru a dovedi tuturor că fata a devenit acum o femeie matură. Un alt rit de confirmare a maturităţii este Erikae, ce are mai mult o valoare simbolică. Gulerul chimonoului gheişei, care până atunci era roşu este acum schimbat cu unul alb, pentru a arăta că gheişa nu mai este maiko, ci a devenit geiko.

San san kudo este numele unui alt ritual prin care gheişa este legată de un bărbat, ce va fi numit "danna". Cei doi vor bea împreună din trei cupe umplute cu sake, într-un ritual asemănător cu misedashi. "Danna" devine patronul gheişei şi este obligat să o suporte financiar în schimbul unei relaţii de lungă durată cu ea.
Când o gheişă se retrage din viaţa publică organizează o ceremonie: Hiki-iwai. Această ceremonie poate avea diverse semnificaţii: gheişa poate ieşi pur şi simplu din comunitatea de gheişe, se poate retrage din cauza vârstei înaintate, se poate căsători sau poate deveni Okami-san. Okami-san înseamnă retragerea gheişei, dar în urma căreia ea devine stăpâna unei okiya.

Înfăţişare

Înfăţişarea unei gheişe variază de-a lungul carierei, de la culorile vii ale unei gheişe ucenice, la înfăţişarea sobră a unei gheişe experimentate.

Cosmetice

Gheisele folosesc foartă multă pudră albă şi au obiceiul să işi contureze buzele cu roşu.

Îmbrăcăminte

Gheişele poartă mereu kimono. Gheişele ucenice au kimonouri viu şi divers colorate cu un obi (eşarfă care se leagă în jurul brâului) extravagant. Gheişele mai experimentate poartă kimonouri cu stiluri, modele şi culori mai sobre. Se spune că o gheişă niciodată nu este văzută cu un kimono mai mult de o dată în timp ce produce divertisment. Kimonourile gheişelor sunt decoltate la spate, pentru că în lumea japoneză, ceafa şi gâtul sunt folosite în ritualul seducţiei bărbaţilor.

Culorile şi modelele kimonoului sunt, de asemenea, în funcţie de anotimp şi de evenimentul la care participă. Iarna, de exemplu, gheişa poate fi văzută purtând peste kimono un palton de lungimea trei-sferturi căptuşit cu mătase pictată de mână. kimonourile căptuşite sunt purtate în timpul anotimpurilor mai friguoase, iar cele necăptuşite în timpul verii. Un kimono poate necesita de la doi la trei ani pentru a fi creat, pictat şi brodat.
Gheişele se încalţă cu sandale cu talpa foarte înaltă, zori, când merg afară, şi poartă doar tabi (şosete albe) înăuntru. Când vremea este ploiasă gheişele se încalţă cu nişte saboţi de lemn, numiţi geta. Gheişele ucenice au nişte saboţi speciali din lemn negru lăcuit, okobo.

Coafură

Coafurile gheişelor au variat de-a lungul istoriei. In trecut, femeile işi purtau părul pe umeri în unele perioade, şi prins desupra capului in altele. În secolul 17 a aparut tradiţionala coafură shimada, un fel de coc elaborat, purtat de gheişele consacrate.
Gheişele erau învăţate să doarmă cu gâtul pe nişte mici suporturi ("takamakura") în loc de perne, astfel încât să îşi ţină coafura în stare perfectă până a doua zi. Pentru a impune acest obicei, mentorii lor puneau orez în jurul suportului. Dacă capul gheişei aluneca de pe suport, în timp ce aceasta dormea, orezul se lipea de păr stricând coafura.

Multe gheişe moderne folosesc peruci în viaţa lor profesională.
Kimonoul este un simbol al culturii japoneze şi unul din cele mai rafinate costume naţionale din lume. Are o croială extrem de simplă, toate liniile fiind drepte. Este o haină simplă, dar modul său de aranjare este foarte complicat. Sunt multe elemente şi accesorii în modul de legare al kimonoului.
Astfel mai poate fi numit şi tip de mânecă- mâneca kimono, croită integral cu reperele faţă şi spate ale produsului.
Este purtat de sarbatori si ocazii. Purtat cu mandrie atat de femei si barbati kimonoul reprezenta pana de curand principalul vesmant din Japonia.

Ikebana

2011-03-23T17:07:00.000+09:00

Ikebana (aranjament floral)
este tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite principii, arta aranjamentele florale în stil japonez, arta tablourilor vii.

Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos prezent de-a lungul istoriei în universul spiritual japonez. S-a conformat întotdeauna, faţă de celelalte arte, şi pretutindeni situaţiilor noi impuse de evoluţia simţului estetic al japonezilor. Ikebana este aducerea vieţii vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze. Elementele florale dintr-un aranjament sunt puse în vază cu intenţia transpunerii lor într-o nouă viaţă, încercându-se recrearea universului lor natural.
Aranjarea florilor este o expresie a vitalităţii, a competiţiei neîntrerupte dintre viaţă şi moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură şi al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice şi necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, înfăţişarea simplă, săracă, dar în acelaşi timp delicată şi fragilă.

Istorie şi origini
Aranjamentele Ikebana au apărut în secolul al VI-lea, şi au fost folosite mai întâi la decorarea templelor budiste din Japonia. Treptat, ele au început să facă parte din viaţa de zi cu zi a locuitorilor din aceasta parte a globului. Ocupând un loc de seamă în altarul familiei din fiecare casă, aranjamentul beneficia de acelaşi respect acordat lui Budha.
Un samurai putea să fie preocupat de acţiunile sale mai mult decât orice dar în acelaşi timp putea găsi o mare satisfacţie şi linişte sufletească privind o modestă floare, într-un tot atât de modest vas. Concepţia care-l ajuta pe vechiul samurai să îmbine viaţa de războinic, tumultoasă şi aspră, cu celelalte preocupări, îl ajută pe japonezul de azi să se adapteze trepidantei vieţi moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat şi liniştit ore în şir în faţa frumuseţilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei ceşti cu ceai.
În gramatica japoneză ikeru provine de la verbul "a trăi", şi semnifică "a face pe cineva să trăiască", iar bana provine de la cuvântul "hana"', care înseamnă "floare".
Japonezii au la începutul primăverii unul dintre cele mai frumoase festivaluri, denumit sakura, cel al admirării cireşilor înfloriţi, şi apoi toamna festivalul crizantemelor. Arborii de cireş -cerasus pseudocerasus- sunt cultivaţi doar pentru florile lor, deşi se ştie foarte bine ca cireşul japonez nu fructifică. Ei au dezvoltat un adevărat cult al florii şi au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de ikebana, kadoo sau seika.

Principii de bază
Potrivit unei anumite concepţii estetice, aranjamentul nu trebuie să copieze natura, ci să o corecteze. Sunt folosite tulpini, ramuri desfrunzite, frunze cu un contur deosebit. Aranjamentul simplu este preferat unui buchet bogat.
Asimetria este absolut necesară pentru ca un aranjament Ikebana să fie atractiv. Japonezii consideră mai interesant un copac îndoit, răsucit, scorburos decât unul crescut normal.
Legătura dintre om şi natură este redată prin trei linii, care simbolizează cerul, omul şi pământul. Cea mai importantă este reprezentată de ramura cea mai înaltă, care semnifică cerul. A doua ca importanţă este ramura mijlocie ce simbolizează omul. Ea trebuie aşezată oblic în vas, iar lungimea ei trebuie să acopere trei pătrimi din prima ramură. A treia linie este cea mai scurtă şi trebuie aşezată în partea din faţă a aranjamentului. Cele trei linii par să pornească din acelaşi loc.
Simbolurile trecerii timpului au o mare importanţă în Ikebana. Nici un aranjament nu este acceptat dacă nu sugerează acest lucru. Aranjamentele diferă în funcţie de anotimp, precum şi de perioadele vieţii omului. Trecutul este simbolizat de plante înflorite şi frunze uscate, prezentul - de flori întredeschise şi frunze verzi, iar viitorul este simbolizat de boboci de floare. Bogăţia aranjamentului variază şi ea în funcţie de anotimp. Dacă primavara şi vara aranjamentul este bogat, iarna el va fi mai sărac şi fără strălucire.

Florile
Pentru aranjamente se pot folosi: trandafiri, irişi, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de ferigă şi ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt ramurelele înflorite de măr, de cireş sau alţi pomi fructiferi. Se pot folosi şi plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii şi frunze de palmier.

Vasul
Vasul constituie o parte importantă a aranjamentului şi trebuie ales cu atenţie. În funcţie de dimensiunile plantelor şi ramurilor folosite, vasele pot fi înalte şi subţiri, scurte, cu gura largă sau îngustă, ori largi şi joase, asemenea unui bazin. Ele pot fi din sticlă, ceramică, metal, lemn sau piatră şi pot avea diverse culori. Pentru ca tulpinile să nu se răsfire, ele se fixează pe suporturi. La început, acestea au fost confecţionate din paie de orez, legate în mănunchiuri. Cel mai cunoscut suport este kenzan-ul. El se aseamană cu o perie şi este confecţionat din metal.

Ceremonia ceaiului "CHADOU" (ritual)

2011-03-23T17:02:00.000+09:00

Ceremonia ceaiului

茶の湯茶 chanoyu, 茶道 chadō sau sadō în japoneză, este un ritual tradiţional influenţat de Budismul Zen prin care ceaiul verde matcha 抹茶 sau „roua preţioasă lichidă”,este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană iniţiată şi servit unui grup mic de oaspeţi într-o atmosferă liniştită. În esenţa sa, ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze.
Ceaiul a fost înainte de toate un medicament. Planta ceaiului (Camelia sinensis) se pare că este originară din munţii din sudul Asiei, de unde a fost adusă în China. În timpul dinastiei Tang (616 - 907) ceaiul era băut mai ales pentru gustul său şi era aşa de important încât a devenit subiectul unei cărţi în trei volume numită Chá jīng, Cartea sacră a ceaiului, scrisă de Lu Yu, (733 - 804), poet chinez. În acea perioadă frunzele de ceai se presau şi se uscau în formă de calupuri solide. Pentru preparare se foloseau diverse arome, spre exemplu ghimber şi sare.

Maestrul Eisai
În timpul dinastiei Song (1127 - 1280), frunzele verzi ale ceaiului erau uscate şi apoi transformate în pulbere (praf). Acest ceai verde sub formă de pulbere era folosit, în principal, pentru ceremoniile din temple, dar era apreciat pentru gustul său şi de către laici. Ceaiul a fost folosit în curţile aristocratice şi în ceremoniile budiste începând cu secolul al XII-lea.

Maestrul Dogen
Preotul budist Eisai (1141 - 1215), fondator al şcolii de zen Rinzai, a introdus ceaiul în Japonia la întoarcerea sa din China, după studii care au condus la aprecierea valorii ceaiului folosit în timpul meditaţiei. Astfel, acesta a scris Kissa Yojoki, un tratat ce prezenta proprietăţile ceaiului atât pentru sănătatea fizică cât şi pentru cea spirituală. În Uji, localitate din vecinătatea oraşului Kyoto, înfiinţează o grădină botanică unde cultivă, printre alte plante, şi planta ceaiului. Frunzele plantei au constituit baza pentru licoarea preparată prin infuzie şi servită ca o băutură revigorantă în templu. Vizitatorii şi călugării budişti de la alte mănăstiri, care doreau să înveţe cultivarea ceaiului, primeau la plecare seminţe şi lăstari. Eisai este cunoscut în Japonia ca „părintele ceaiului”. Ceaiul a primit curând după aceea binecuvântarea împăratului devenind astfel cunoscut peste tot în Japonia.

Interesul lui Eisai pentru ceai a fost împărtăşit şi de discipolul său Dogen (1200 - 1253) cunoscut ca fondator al şcolii de zen Soto.
Când Dogen s-a întors din China în 1227 a adus cu sine numeroase ustensile pentru ceai şi instrucţiuni pentru ceremonie cu reguli pe care ulterior le-a folosit pentru a îmbunătăţi viaţa de zi cu zi din templul Eiheiji, fondat de el în provincia Fukui.
Maestrul Murata JukoAprecierea ceaiului nu a rămas îngrădită în temple, ci popularitatea sa s-a răspândit la casele nobililor din Kyoto şi printre samurai. Întrunirile acestora erau un eveniment de bucurie şi includeau momente în care participanţii identificau diverse tipuri de ceai care erau oferite învingătorilor.

Din aceste manifestări iniţiale de divertisment, folosirea ceaiului s-a transformat în „cultul ceaiului”, în chanoyu, numit aşa de preotul budist Murata Juko (Shuko) (1422 - 1503), care a stabilit principiile ceremoniei punând accentul pe aspectul spiritual, şi care s-a îndreptat tot mai mult spre o formă de expresie artistică, începând a se desprinde din ambientul exclusiv monahal pentru a se extinde la noua clasă a comerţului şi între secolele XIV-XVI, chiar şi printre samurai. Aceştia din urmă erau educaţi în spiritul ceremoniei ceaiului cu aceeaşi seriozitate cu care se pregăteau pentru artele marţiale.
Chanoyu a fost completat de marele maestru Soueki ( Sen no Rikyu), cel care i-a conferit un caracter specific japonez, perfecţionându-l până la artă, formă în care se găseşte în zilele noastre.

Introducere în ceremonia ceaiului
Numele de chanoyu este cunoscut ca având semnificaţia de „ceremonia japoneză a ceaiului”, deşi tradus exact înseamnă, de fapt, apă fierbinte pentru ceai.

În cultura japoneză, orice formă de artă este descrisă ca o „cale” spirituală. În acest sens întâlnim „calea florilor” (ikebana), „calea caligrafiei” (shodo), „calea poeziei” (haiku), „calea sabiei” (kendo) etc. Corespondentul pentru chanoyu este chado („calea ceaiului”), aceasta reprezentând calea spirituală a ceremoniei ceaiului.

Ceremonia ceaiului a jucat un rol important în viaţa culturală şi artistică a Japoniei timp de mai bine de 400 de ani. Această artă este mai mult decât o ceremonie a ceaiului, este un mod de disciplinare a sufletului omenesc. Esenţa ceremonialului este de natură spirituală şi presupune o anumită stare sufletească din partea participanţilor. Cei ce se adună să ia parte la ceremonial trebuie să lase afară toate necazurile şi grijile vieţii cotidiene înainte de a intra în chashitsu pentru a petrece clipe de linişte într-o atmosferă calmă.

Ceremonia ceaiului reprezintă prepararea şi servirea ceaiului verde sub formă de pudră în prezenţa oaspeţilor, conform unui ritual specific. O ceremonie completă include kaiseki (懐石) sau chakaiseki (茶懐石), (servirea unui aperitiv) şi servirea de două ori a ceaiului (koicha şi usucha). Aceasta durează aproximativ patru ore, timp în care gazda face tot ce-i stă în putinţă pentru a crea oaspeţilor un confort estetic, intelectual şi psihic deosebit. Pentru aceasta, gazda poate petrece perioade foarte îndelungate nu numai însuşindu-şi procedurile de servire a ceaiului în faţa oaspeţilor, dar şi învăţând să aprecieze arta, meşteşugurile, poezia, caligrafia, aranjamentele florale, îngrijirea grădinilor, în acelaşi timp dobândind graţie şi sensibilitate pentru nevoile celorlalţi.

Ritualul

Calea ceaiului se numeşte sado sau chado (ambele scrise 茶道 în kanji). Termenul sado este folosit de şcoala Omotesenke, iar termenul chado este folosit de şcoala Urasenke. Ritualul ceremoniei ceaiului este o trăire rafinată care necesită un deosebit simţ estetic, iar atunci când este bine stăpânit ajunge să nu mai fie o simplă petrecere a timpului ci una din căile autocunoaşterii. Arta ceaiului reprezintă cultul frumosului, este o taină a armoniei şi a purităţii, este o artă să ascunzi frumosul ca să fie descoperit, să laşi doar să se bănuie ce nu îndrăzneşti să destăinui. Atmosfera ceremoniei nu este religioasă, este una de căldură sufletească, o căutare a odihnei şi liniştii, o detaşare de cotidian, dar fără ca aceasta să implice o evadare din realitatea imediată. Toate acestea ajută la purificarea sufletului, la atingerea simplităţii, oferă o stare tonică, binefăcătoare. Deşi toate eforturile gazdei sunt îndreptate către delectarea participanţilor, aceasta nu înseamnă că ceremonia servirii ceaiului îi lasă pe aceştia total neimplicaţi.Pentru buna desfăşurare a ceremoniei ceaiului trebuie îndeplinite o serie de condiţii estetice legate de ustensilele, îmbrăcămintea participanţilor şi încăperea unde se desfăşoară ceremonia. În camera ceaiului trebuie să domnească o curăţenie desăvârşită. Vechimea ustensilelor e o condiţie care trebuie respectată, nimic nu trebuie să pară nou cu excepţia vasului de bambus şi a şerveţelului pentru şters care trebuie să fie de un alb imaculat. Culorile şi forma ustensilelor nu trebuie lăsate la voia întâmplării. Frunzuliţele din care se prepară ceaiul conţin uleiuri eterice, cofeină, tanini, teofilină, care în cantităţi moderate au un efect tonic asupra organismului. Calitatea frunzelor de ceai este evaluată în funcţie de poziţia lor pe tulpină. În ceea ce priveşte ţinuta vestimentară a participanţilor (kimono, de cele mai multe ori) veşmintele trebuie să aibă culori simple şi să fie curate. Mişcările corpului de asemenea trebuie să fie armonioase, strict calculate, liniştite, pline de calm interior. O deosebită importanţă are felul de a saluta, de a se aşeza, de a turna ceaiul în ceşti, felul în care trebuie să se ţină ceaşca, etc.

Principiile ceremoniei cer participanţilor să admire doar camera, aranjamentul floral, dar niciodată kimonoul celorlalţi, deoarece ei trebuie să se detaşeze de orice formă de egoism. Putem astfel afirma că atunci când omul tinde să realizeze ceva, când acţionează pentru un anumit scop, există totdeauna mai multe metode, dar metoda cea mai bună este aceea care se dovedeşte a fi şi cea mai armonioasă. Ceremonia în sine are de asemenea rolul de a îndrepta toată atenţia oaspeţilor asupra frumuseţii celor mai simple manifestări ale naturii, cum ar fi lumina, clipocitul apei, dogoarea focului de cărbuni şi de asemenea manifestările forţei creative a universului prin încercarea umană, de exemplu, în confecţionarea de obiecte. Conversaţia în camera în care se serveşte ceaiul se axează pe astfel de lucruri. Oaspeţii nu se vor lansa în discuţii în şoaptă în grupuleţe restrânse, ci îşi vor limita conversaţiile la originile ustensilelor şi lăudarea frumuseţii gesturilor gazdei şi a ceremonialului în sine.China a fost patria ceremoniei ceaiului iar Japonia a perfecţionat-o şi i-a conferit sobrietatea şi rafinamentul unei arte adevărate. Chanoyu a apărut şi s-a dezvoltat într-o strânsă legătură cu ikebana, nelipsind de la ceremonia ceaiului aranjamentul floral. Există însă mari diferenţe între ceremonia japoneză şi cea chineză.

Esenţa ceremoniei ceaiului
Esenţa ceremoniei ceaiului este armonia. Fiecare mişcare şi fiecare componentă a acestui ceremonial sunt studiate pentru a crea imaginea serenităţii absolute. Această tradiţie a fost începută de călugării budişti acum 700 de ani. 200 de ani mai târziu, Sen no Rikyu a transformat simpla ceremonie concepută de călugări într-un adevărat ritual. Decoraţiunile care însoţesc această ceremonie sunt de obicei simple, dar elocvente: fie o chabana, fie o caligrafie semnificativă. Instrumentele de pregătire sunt aranjate în stil ceremonios de către gazdă, reflectând armonia valorilor ceaiului. Toţi invitaţii folosesc aceeaşi ceşcuţă, în faţa căreia fac o plecăciune, o rotesc cu o gestică precisă şi apoi o golesc prin înghiţituri mici şi rare. După terminarea lichidului, marginea ceştii este ştearsă cu degetele. Tradiţia cere ca invitaţii să adreseze gazdei complimente şi întrebări, şi să admire decorul, instrumentele şi măiestria preparării. Cu timpul, această ceremonie a evoluat şi a condus la apariţia teismului, care în esenţă cere celui iniţiat puterea de a pătrunde şi a aprecia savoarea ceaiului, dar şi a ceremonialului propriu-zis, şi de a se bucura de lucrurile simple.

Dulciuri care se servesc cand se bea ceaiul

La multi ani Tina ! (10 ani)

2011-02-01T17:47:00.003+09:00

Tort cu crema de capsuni si decorat simplu cu frisca colorata si bombonele mici...(*=^)

Halloween

2010-11-03T17:05:00.004+09:00

Happy Halloween!

Am asezat crema pe blat subtire (tava 25 cm),blat facut din 3 oua...gasiti reteta blatului la postarea Blaturi.

Ingred.pt. crema:
-400gr.marshmallow cu gust de mango
-300 ml lapte
-putin colorant portocaliu
-400 gr piure de dovleac (dovleac fiert si facut piure...pisat)
-200 gr frisca batuta(indulcita cu 3-4 ling. de zahar)
-putina esenta de vanilie

MDP
Am fiert laptele cu marshmallow si cu colorantul portocaliu pana sa dizolvat bine marshmallow,apoi le-am sa se raceasca.
Dupa ce sa racit le-am amestecat cu piureul de dovleac si apoi cu frisca,i-am adaugat esenta de vanilie si gata crema!
Am pus blatul in tava in care l-am cop(tava am inbracat-o cu ceolofan)iar deasupra i-am turnat toata crema si l-am dat la frigider pt. 4-5 ore,dupa aceea l-am scos din tava, l-am taiat cubulete potrivite si le-am decorat cu ciocolata...(*@*)

Yasai itame cu carnaciori

2010-11-03T16:58:00.004+09:00

- 1morcov taiat fasii subtiri
-1 punga cu moyashi
-un sfert de ceapa taiata solzisori
-2 ardei grasi taiati felii
-un sfert de varza taiata buc. potrivite
-cateva ciuperci
-6 carnaciori taiati feliute
-sare & piper
-2 linguri cu oyster sauce (sos oyster)

Toate ingred. de mai sus (dinafara de oyster sauce)se calesc in putin ulei timp de 5-8 minute,dupa aceea adaugati oyster sauce le amestecati bine,le mai caliti 1-2 min. si gata...super kantan ne!!!!

Menemen

2010-10-24T17:52:00.007+09:00

Acesta mancarica este f.f buna,reteta am luat-o de pe blogul lui MONONOKE,arigatou!

Ingredientele si modul de preparare este identic cu cel a lui MONONOKE.
Cantitatile ingredientelor sunt:
-60 gr.unt
-1 ceapa (taiata solzisori)
-5 ardei grasi(ardei rosii)
-2 cutii cu rosii in suc
- sare si piper dupa gust
-4 oua

Menemenul l-am servit cu mamaliguta si putina carne prajita...ca sa ne saturam pe deplin

Pui cu sos de daikon (ridichi)

2010-10-23T11:47:00.011+09:00

Ingred:
-4 pulpe de pui dezosate si taiate buc. potrivite
-un sfert de ceapa taiata solzisori
-60 ml shoyu (sos de soya)
-50 ml. mirin
-200 ml. apa
-400 gr. daikon razuit (daikon oroshi)
-1 lingura cu zahar
-un virf de lingurita cu shoga (razuita)

MDP

1.Dam sare si piper la carne apoi o prajim in putin ulei,dupa ce sa rumenit bine pe o parte si pe alta i adaugam ceapa si le calim putin impreuna,dupa care adaugam restul ingredientelor si le lasam sa fiarba (amestecand din cand in cand)la foc potrivit de iute(ci nu maxim) cam 15-16 minute.

Le-am servit cu varza tocata si orez fiert.
Este foarte buna aceasta mancarica si merge f.f bine cu orezul...oishiikatta yo!!!

Omleta cu orez (omu rice)

2010-10-15T17:19:00.017+09:00

Kantan omu rice no tsukurikata!!

Este o reteta simpla si f.f usor de facut,pilaful pt. omleta l-am fiert la masina de fiert orez,a iesit foarte bun...

Ingred:4 pers.
-3 cesti cu orez(3 go)
-apa
-10 carnaciori taiati felii
-1 ceapa tocata
-7 linguri de kechup
-sare & piper dupa gust
-putin ulei pt. prajit
-6 oua (cate 3 pt. 2 omlete)
-6 linguri de lapte(cate 3 ling.pt. 3 oua)

1.Am calit ceapa si carnaciorii in ulei,apoi am adaugat kechup-ul,sare,piper si le-am mai calit cam 1-2 min.

2.Am spalat orezul ,l-am pus in masina (de fiert orez)si i-am adaugat nr.1 si apoi apa (apa pana la linia 4),le-am amestecat un pic ,am apasat pe buton si s-au fiert singure (*=*)

Si gata pilaful...oishii so!!

MDP Omleta (pt. 2 portii)

Am batut 3 oua cu 3 linguri de lapte,sare & piper si le-am prajit in putin ulei ,amestecand din cand in cand.Dupa ce s-au prajit le-am taiat(cu paleta) in 4 bucati(ca pe pizza)

Primele 2 buc. le-am asezat pe o portie de pilaf, iar urmetoarele 2 buc.le-am asezat pe cea dea doua portie de pilaf.

Am turnat putin kechup deasupra si gata omu rice-ul...

Prajitura "Cocos" (Bounty Bars)

2010-10-09T13:33:00.007+09:00

Aceasta prajitura o am de aici ,la ingrediente i-am facut cateva modificari .

Blat
Ingred.
-120 gr.unt
-70 gr zahar
-2 oua
-180 gr faina
-3 linguri cu cacao
-1 lingurita(cu virf) praf de copt
-2 linguri cu lapte
-putina esenta de vanilie

MDP
1.Untul se amesteca bine cu zaharul si ouale (cu mixerul),apoi adaugam cacao,faina,praful de copt,laptele,esenta si le amestacam bine.
2.Compozitia rezultata se pune in tava(tapetata cu faina),compozitia este cam groasa si de aceea va fi nevoie sa o intindeti uniform cu ajutorul unei palete sau cu o lingura.
3.Coacem blatul la 180℃ 23 minute,dupa ce sa copt il scoatem din forma si il lasam sa se raceasca.

Crema de cocos
Ingred.
-3 linguri cu gris
-300 ml lapte
-80 gr unt
-80 gr zahar
-100 gr praf de cocos (sau fulgi de cocos)
-putina esenta de vanilie
-4 linguri de frisca lichida (nama cream)

MDP
Amestecam grisul cu laptele (punem lapte peste gris putin cate putin amestecand continuu pt. a nu se forma cocoloase),apoi le punem pe foc(mic)adaugam zaharul ,untul si lasam la fiert pana se ingroase compozitia(amestecand continuu,bineinteles),apoi stingem focul adaugam esenta si nuca de cocos, le amestecam bine si le lasam sa se raceasca.Dupa ce sa racit bine adaugam cele 4 linguri de frisca lichida le amestecam,iar crema obtinuta o asezam pe tava(forma cu fund detasabil,sau tava imbracata cu foaie pergament),apoi deasupra cremei asezam blatul,apasam usor blatul cu podul palmei si il dam la frigider pt.1 ora.Deasupra i-am pus ciocolata razuita..pt. efect

Apoi il taiem felii si-l servim fara sa repiram (*@~)...pofta buna!

Prajitura cu crema gelatinoasa "3 Arome"

2010-10-05T09:02:00.007+09:00

_

Prajitura este facuta din 3 creme si cu 3 feluri de gusturi:
1 gust de cioco black.
2 gust de cioco white.
3 gust de capsuni.

Ing.pt.crema cu cioco black(neagra)

-1 ou
-200 ml lapte
-60 gr. zahar
-20 gr. unt
-putina esenta de rom
-1 ciocolata black
-7 gr. gelatina granule
-(60 ml apa rece pt. dizolvarea gelatinei)

Ing. pt. crema cu cioco white (alba)

-1 ou
-200 ml lapte
-60 gr. zahar
-20 gr. unt
-putina esenta de vanilie
-1 ciocolata white
-7 gr. gelatina granule
-(60 ml apa rece pt. dizolvarea gelatinei)

Ing. pt. crema de capsuni

-1 ou
-200 ml lapte
-60 gr. zahar
-20 gr. unt
-putina esenta liqueur Kirsch
-4 linguri cu gem de capsuni
-7 gr. gelatina granule
-(60 ml apa rece pt. dizolvarea gelatinei)

MDP.
1.Freacam oul,apoi adaugam laptele (putin cate putin),dupa care compozitia rezultata o strecuram.
2.Apoi compozitia o turnam intr-o craticioara,i adaugam zaharul si o dam la fiert (foc mic),amestecand continuu.
3.Cand a dat in primul clocot adaugam untul si amestecam bine,pana se topeste untul.
4.Dupa ce sa topit untul, adaugam esenta si ciocolata, (iar la cea de capsuni i adaugam esenta si cele 4 linguri de gem)si amestecam bine apoi stingem focul.
5.Dupa ce am stins focul adaugam gelatina (dizolvata in apa) si amestecam f.f bine.
6.Lasam crema sa se raceasca 10-15 min. la temperatura camerei,apoi o turnam intr-o forma 20 cm lungime/15 latime(forma trebuie sa fie imbracata in interior cu ceolofan) ,apoi dam crema la congelator pt.40 minute.Intre timp preparam cea dea doua crema ,o lasam 10-15 min. la temp.camerei dupa care o turnam peste prima crema(inchegata) si o dam la congelator pt. 40 min.,intre timp preparam cea dea treia crema o lasam 10-15 min. la temp.camerei dupa care o turnam peste cea dea doua crema,si o dam la congelator pt. 1 ora.Dupa ce sa inchegat bine o scoatem din forma ,o taiem cuburi si gata....este f.f delicioasa si racoroasa!!!...

Prajitura ciocolatoasa

2010-09-13T16:59:00.006+09:00

Ingred. pt. tava lunga de 25 cm
-5 oua
-80 gr zahar
-55 gr faina
-40 gr cacao
-50 gr unt
-120 gr ciocolata ( 2 buc.,una black choco si una milk choco)
-esenta de rom
-cateva stafide
(-fulgi de cocos)

Mod prep.
Se bat bine ouale cu zaharul pana se albesc,apoi adaugam in ploaie faina si cacaoa(amestecand usor cu o paleta sau cu telul),dupa care adaugam esenta de rom si ciocolata (topita in cele 50 gr de unt) se amesteca bine,apoi compozitia rezultata se pune in tava(tava unsa cu ulei-tapetata cu faina + asezat foaie pergament pe fundul tavii) si se presara pe deasupra stafidele, apoi se coace la 160℃ 30-35 minute.
Dupa ce sa copt se scoate din forma si se lasa la racit,dupa ce sa racit se taie in buc. potrivite, se unge suprafata cu glazura de cioco(am intins glazura cu o lingurita),iar la final se presara fulgi de cocos.

Glazura de cioco:am incalzit intr-o farfurie (la microunde)3 linguri de nama cream (frisca lichida)apoi am adaugat 1 ciocolata (rupta in buc.) le-am amestecat iar apoi am adaugat 2 linguri cu sirop de cioco (caldut) si cateva picaturi esenta de rom,le-am amestecat bine...si gata glazura!

Pofta mare!

Cremes (varianta usoara)

2010-06-12T18:07:00.005+09:00

Cremes (varianta usoara) sau Prajitura desteapta

Ing:
-4 oua (galbenusurile si albusurile le separam)
-100 gr. margarina
-8 linguri zahar
-5 linguri faina
-400 ml lapte
-esenta de vanilie(dupa gust)

MDP
1. Frec bine margarina cu zaharul.
2. Adaugam galbenusurile unul cate unul amestecant binisor.
3. Adaugam faina,amestecam pana se dizolva faina.
4.Adaugam laptele si vanilia amestecand bine.
5.Adaugam cele 4 albusuri batute spuma cu 1 lingura de zahar si amestecam usor.
Turnam compozitia intr-o tava(tapetata cu foaie pergament) si coacem la 100 ℃ 1 ora si 30 de minute.

(Eu am copt prajitura in tava de chec)

Prajitura "Capsunica"

2010-06-12T17:28:00.009+09:00

Blat facut din 4 oua si copt in forma de chec,iar apoi taiat in 3 buc. egale si umplut cu crema de capsuni (am facut doar jumatate de compozitie).
Dupa ce am umplut parjituara cu crema i-am taiat marginile din colturi si am imbracat-o cu frisca doar pe marginile laterale si sus pe marginea suprafetei(vezi foto),iar in mijloc i-am turnat piure de capsuni facut din:50 gr. capsuni congelate si zdrobite in mixer cu 50 ml apa,apoi le-am pus intr-o craticoara am adaugat 25 gr. zahar si le-am dat pe foc un clocot,apoi am stins focul si am adaugat 2 foi de gelatina (inmuiata in putina apa calda),am lasat piureul sa se raceasca putin la temp. camerei amestecand din cand in cand,dupa aceea l-am turnat peste prajitura,si am lasat prajitura la frigider cam in jur de 4-5 ore.
Piureul de capsuni il puteti inlocui cu dulceata de capsuni.OPTIONAL

Clatite 'minunate'

2010-06-02T17:30:00.004+09:00

Clatite cu gust minunat!!!

________

Clatitele sunt preparate clasic
-2 oua
-4 ling. cu faina
-2 ling. unt topit
-esenta
-lapte cat cuprinde

Crema "Frockensahne"
-200 gr.frisca
-40 gr zahar
-10 ml.esenta de ciresi
-3 foi de gelatina dizolvate bine in 100 ml apa calda

Batem bine frisca cu zaharul si esenta apoi i adaugam gelatina si dam crema la frigider pt.20 minute,apoi umplem clatitele.
Am folosit cate 2 clatite (suprapuse)la o rulada,mai intai am uns clatitele cu dulceata de ciresi iar apoi am pus crema,am rulat si le-am taiat buc. potrivite,iar la final le-am pudrat cu zahar pudra.
(clatitele se umplu dupa ce s-au racit bine)

Supa de peste Shake

2010-05-13T14:21:00.010+09:00

Ingred:4 pers.

-2 file de peste samon(shake) date cu putina sare si taiate in 4 buc.
-300 gr. daikon (taiat cuburi)
-2 morcovi (taiati felii potrivite)
-1 praz (taiat felii)
-100 gr. sake kasu (酒かす)
-3 linguri cu miso
-7 cani cu apa

MDP.
-Punem sake kasu la inmuiat cu 100 ml. apa calda.
-Intr-o oala punem cele 7 linguri de apa si o dam pe foc ,cand a dat in primul clocot adaugam daikonul si fierbem 5 min.(la foc potrivit),apoi punem morcovul si lasam la fiert 10minute,dupa care punem pestele(dezosat) si le fierbem 3 min.spumand continuu, si inca 3 min.cu capacul pus (la foc mic).
Intr-un castron amestecam sake kasul cu miso si i adaugam 2 polonice cu supa(din supa care-i pe foc)si amestecam pana se dizolva bine kasul si miso,apoi le adaugam peste supa din oala,amestecam usor,punem prazul fierbem 1 minut, si gata supa !...

Taierea legumelor

Dezosarea si taierea pestelui

____________________________
Sake kasu (酒かす)

____________________________

Supica a fost excelenta...!!!Celor care le place gustul mancarurilor japoneze le-o recomand cu cea mai mare incredere

Checuri

2010-05-11T15:33:00.014+09:00

Chec clasic

Ingred.:
-3 oua
-1oo gr. zahar
-un varf lingurita cu praf de copt
-100 gr.faina
-15 linguri cu ulei
- esenta de vanilie
Se bat spuma ouale,zaharul,praful de copt si esenta

apoi se adauga faina (putin cate putin) amestecand usor cu telul

dupa aceea se adauga uleiul (putin cate putin)amestecand usor

apoi se ia 5 linguri din compozitie si se amesteca cu o lingura de cacao, se toarna deasupra compozitiei din tava,si se amesteca usor cu coada unei linguri

dupa care se da la copt 160℃ 35 minute

m-i sa crapat pe mijloc,dar asta e...de obicei majoritatea chec-urilor se crapa pe mijloc,important este sa isi pastreaze volumul dupa coacere (*-*)...si pt. a nu ramane cu 'cucui'(umflatura)in fata l-am asezat imediat cu fata-n jos pe un grataras si am apasat usor cu palma de 2-3 ori pe fundul checului ,dupa care l-am lasat sa se raceasca (cam 1 ora ),l-am pudrat cu zahar,l-am taiat si l-am papat

Chec cu Lamaie

Ingred:
-3 oua
-1oo gr. zahar
-un varf lingurita cu praf de copt
-100 gr.faina
-15 linguri cu ulei
-putina esenta de vanilie
-coaja rasa de la o lamaie mica
-3 linguri cu zeama de lamaie

Mdp:
Se bat spuma ouale,zaharul,praful de copt si esenta,apoi se adauga faina (putin cate putin) amestecand usor cu telul
,dupa aceea se adauga uleiul (putin cate putin) + coaja de lamaie + cele 3 linguri cu zema de lamaie si amestecam usor,apoi compozitia rezultata se pune in forma de chec(tapetata cu foaie pergament)si se da la copt 160℃ in jur de 35 minute.Dupa ce sa racit il pudram cu zahar pudra.

Chec cu Ciocolata si Stafide

Ingred:
-3 oua
-10o gr. zahar
-un varf lingurita cu praf de copt
-90 gr.faina
-10 gr. cacao
-15 linguri cu ulei
-putina esenta de rom
-30 gr. ciocolata (taiata bucatele mici)
-un pum cu stafide stropite cu putina esenta de rom

Mdp:
Se bat spuma ouale,zaharul,praful de copt si esenta,apoi se adauga faina + cacao (putin cate putin) amestecand usor cu telul
,dupa aceea se adauga uleiul (putin cate putin)si amestecam usor,apoi compozitia rezultata se pune in forma de chec(tapetata cu foaie pergament)iar deasupra presaram stafidele si bucatelele de ciocolata,dupa care se da la copt 160℃ in jur de 35 minute.Dupa ce sa racit il pudram cu zahar pudra.

Salata de dovleac

2010-05-08T15:37:00.003+09:00

Ingred:

-70 gr dovleac (curatat de seminte si de coaja)
-1 morcov(curatat de coaja)
-30 gr. boabe de fasole verde fierte(eda mame)
-1 lingura cu ulei de masline
-2 lingurite cu zeama de lamaie
-un praf de zahar
-putina sare si piper

dovleacul si morcovul se taie cuburi se pune intr-un castron termic se acopera cu foaie de ceolofan si se fierbe la cuptor (microunde)1000℃ 6 minute sau 500 ℃　12 minute

apoi adaugam uleiul,zeama de lamaie,zaharul,sarea ,piperul si le pisam(ca pe piureul de cartofi)

dupa care i adaugam boabele de fasole le amestecam usor

si gata salata...sanatoasa si gustoasa!

Legume cu peste Tuna

2010-05-08T15:31:00.001+09:00

ingred:2 pers.

-un sfert de varza (taiata buc. potrivite ci nu tocata marunt)
-o jumatate de ceapa(taiata solzisori)
-o jumatate de morcov (taiat fasii subtiri)
-o coserva cu peste tuna
-putin ulei
-4 linguri cu apa
-sare si piper dupa gust

mai intai se caleste ceapa si morcovul in putin ulei,apoi se adauga varza si se mai caleste putin,dupa care adaugam apa si punem capacul,o inabusim la foc potrivit cam 3 minute,dam capacul deoparte adaugam sarea + piperul si le mai lasam pe foc(mare) cam 2minute amestecand continuu,cand este gata le punem in farfurii in portii egale iar deasupra punem peste tuna(conserva).

Pofta mare!

Copiilor le-a placut f.f mult,mi-au zis ca au mancat si la scoala si ca le-a placut enorm..!!!

Pandispan

2010-05-08T15:25:00.004+09:00

Blat de pandispan cu amidon:
-4 oua
-120 gr. zahar
-50 gr.faina
-50 gr. amidon (katakuriko)
-1 lingura cu ulei
-putina esenta de vanilie

Se mixeaza ouale cu zaharul, f.f. bine pana se fac ca o crema de culoarea untului (in jur de 5-10 min.),apoi se adauga faina si amidonul in ploaie putin cate putin amestecand usor cu o lingura de lemn sau cu telul,dupa ce sa incorporat faina bine adaugam uleiul si esenta,amestecam putin si apoi punem compozitia in tava (tava unsa cu ulei si tapetata cu faina ).
Se coace 160℃ 40 minute.

Deasupra feliei de pandispan am pudrat cu zahar pudra,am stropit cu putin sirop de ciocolata si apoi am pus amestecul de iaurt cu banana.
amestecul de iaurt (pt. o pers.) :
-4 linguri de iaurt
-1 lingura de zahar pudra
-un sfert de banana pisata(facuta piure)sau 2 linguri cu gem de fructe...

Tort "Minge de fotbal"

2010-05-08T12:39:00.006+09:00

Rento LA MULTI ANI ! (7 anisori)

Ingred: pt. Blat de cacao-6 oua
-140 gr. zahar
-100 gr. faina
-40 gr. cacao
-2 linguri cu ulei
-esenta de vanilie si rom

Se mixeaza ouale si zaharul f.f. bine pana se fac ca o crema de culoarea untului (albicioasa),apoi se adauga faina si cacao in ploaie putin cate putin amestecand usor cu o lingura de lemn sau cu telul,dupa ce sa incorporat bine adaugam uleiul si esenta,amestecam putin si apoi punem compozitia in tava (unsa cu ulei, tapetata cu faina si pusa hirtie pergament pe fundul tavii).
Se coace 160℃ 40 minute.

Crema de branza

-225 gr. branza cremoasa (cream cheese )
- 3 galbenusuri de ou
- 80 gr.zahar
-putina esenta de rom
-400 ml frisca (batuta cu 5 linguri de zahar,esenta vanilie si intaritor de frisca)
(pt. ca eu nu am gasit intaritor de frisca in Japonia o intares cu foi de gelatina inmuiata in putina apa,MDP:la 200 ml frisca folosesc o foaie inmuiata in 20 ml apa calda,deci la crema aceasta am folosit 2 foi de gelatina inmuiate in 40 ml apa calda,modul de prep. este acelasi cu Crema Frockensahne crema nr.12)

MDP:
Branza,galbenusurile,esenta si zaharul se pune intr-un castron maricel si se amesteca cu telul f.f. bine pana se face o compozitie cremoasa (moale),apoi se adauga putin cate putin frisca si se amesteca din nou f. bine.
Sirop (pt. insiroparea blatului)
-100 ml cafea instanta
- 2-3 linguri esenta de rom
-1 ling. zahar pudra

Taiem blatul in 2 buc.egale ,prima buc. o asezam pe tava (cu fund detasabil)o insiropam bine si o pudram cu cacao pe toata suprafata,apoi adaugam crema o intindem bine pe toata suprafata blatului,iar la final i punem deasupra si cealalta buc. de blat si il lasam la frigider pana a doua zi(pt. a se inchega crema)
Dupa ce scoatem tortul din forma il imbracam cu frisca iar apoi i desenam cu ciocolata forma de minge ,iar pe margini se fac decoruri dupa preferinte.

Peste cu scoici

2010-05-08T12:10:00.003+09:00

Ingred:
-4 peshti (intregi )
-500 gr scoici (au fost 2 cutii)
-4 buc. sparanghel (taiati felii potrivite)
-8 rosii mici
-60 ml apa
-30 ml vin alb
-2 catei de usturoi pisati
-sare,piper
-putin ulei de masline

Se pune in tigaie peshtele,apa,sare + piper si se firbe cu capacul pus 5-8 minute,apoi se adauga restul ingredientelor si se mai lasa la fiert(cu capacul pus)cam 10 minute.

Ankake yakitofu

2010-05-08T12:04:00.003+09:00

ingred.

-800 gr tofu cam 2 cutii(il scurgeti de zeama inainte de a il praji)
-1 lingtz.miso
-1 lingtz. sake
-2 lingtz. shoyu (sos de soia)
-putina sare & piper
-morcov,praz si ciuperci,toate taiate in buc. potrivite
tofu se taie i felii potrivite si se prajeste in putin ulei de susan pe ambele parti ,apoi se pun la scurs de ulei pe hartie de bucatarie,intre timp calim legumele(morcov,praz si ciuperci shitake)in aceeasi tigaie,dupa ce s-au rumenit bine legumele adaugam shoyu,sake,miso,sarea si piperul amestecam bine iar apoi adaugam 2 linguri rase cu katakuriko dizolvat in 200 ml apa rece,amestecam f. bine si mai lasam la fiert cam 2 - 3 minute amestecand continuu,feliile de tofu se aseaza in ordine pe marginea farfuriei iar in mijloc punem sosul de ankake (vezi foto)

Pofta buna!

Fripturi fara retete

2010-05-08T11:59:00.008+09:00

Friptura la capac (inabusita)

Garnitura:
cartofi prajiti,ardei murati si musdei de usturoi.

__________________________________________

Friptura de vita prajita medie

Garnitura:
cartofi prajiti si salata.

Prajitura cu branza & struguri

2010-05-08T11:47:00.005+09:00

Ingred. Aluat:

-150 gr. faina
-1 lingura cu zahar
-80 gr. unt
-1 galbenus
-1 lingura apa
-cateva picaturi cu esenta de vanilie
toate aceste ingrediente se amesteca (framanta) bine,coca rezultata o intindem si o azesam pe fundul tavii de coacere o intepam cu furculita pe ici pe colo iar apoi o dam la copt 180 ℃　circa 16-17 minute.

Ingred. Crema de branza:

-400 gr. branza Cottage cheese
-100 gr zahar
-1 lingura cu faina
-50 ml smantana (nama cream)
-3 oua
-5 picaturi zeama de lamaie
-putina esenta de vanilie
(cateva boabe de struguri taiate felii)

1.intr-un castron amestecam bine branza, smantana ,esenta si zeama de lamaie

2.intr-un alt caston batem ouale cu zaharul la mixer pana se albeste apoi adaugam lingura de faina si amestecam usor cu telul pana se dizolva bine faina,dupa care i adaugam treptat amestecul de branza amestecand continuu f.f usor pana se incorporeaza bine toata branza.

Mod de asezare;

peste aluatul din tava adaugam strugurii,

iar deasupra adaugam compozitia nr.2(crema de branza)

si il cocem la 180 ℃　35 minute,iar apoi la 160℃ 10-15 minute.

Dupa ce sa copt o lasam sa se raceasca iar apoi o pudram cu zahar pudra

(Atentie! 1. Pt. aceasta prajitura este nevoie de tava cu fund detasabil.
2.Dupa ce ati copt aluatul nu uitati sa ungeti marginile tavii cu putin ulei si sa tapetati cu putina faina,..eu am uitat sa-i fac aceasta procedura si mi-a fost cam greu pana am dezlipit-o de pe margine.)

Este o bunatate de prajitura si simpla de facut...va asigur ca veti fi foarte foarte satisfacuti ...!!

Salata Caesar

2010-05-07T17:16:00.004+09:00

Ingred:
-un buchet cu frunze de salata (taiate buc. potrivite)
-putina ceapa taiata solzisori
-un castravete(taiat felii subtiri)
-4 rosii
-Caesar dressing salada

Salata 'Caesar ' a fost inventata in anul 1924 de bucatarul sef Cesar Cardini ,italian de origine dar nascut in Mexic

Tort "Choco & Peach"

2010-05-07T17:10:00.002+09:00

Tortul l-am facut cu 2 creme　si o felie de blat din cacao:
1.Crema de piersici galbene
2.Crema de mousse choco
Glazura si crema de mousse choco este inspirata de latortul lui CristinaK (multumesc mult Cristina)numai ca eu am mai adaugat la crema inca 4 linguri de zahar si inca 10 gr de ciocolata + putina esenta de rom.

Crema de Choco mousse:
-2 oua
-8 linguri zahar
-2 linguri amidon
-360ml lapte
-100g ciocolata (50 gr. black choco si 50 gr. milk choco)
-15g gelatina
-60ml lapte
-240ml frisca lichida (batuta spuma cu 3-4 linguri de zahar)
-putina esenta de rom

MDP
Intr-o craticioara se amesteca amidonul cu zaharul, se adauga ouale batute si se omogenizeaza. Se toarna laptele si se pune totul la bain-marie, amestecand continuu, pana se ingroasa. Se da deoparte apoi se adauga ciocolata si se amesteca bine,pana se topeste ciocolata.
Gelatina se pune la inmuiat in lapte (60ml), apoi se incalzeste putin pana se dizolva complet. Se adauga la crema fiarta si se amesteca totul bine.
Frisca(batuta spuma) se adauga la crema racita si se amesteca pana ce se omogenizeaza.

Crema de Piersici:
-400 gr.piersici din compot
-100gr zahar
-10 gr. praf de gelatina
-50 ml suc de piersici (suc din cutie)
-putina esenta de vanilie
-200ml smantana (nama cream)

MDP.
Batem smantana frisca cu 3 linguri de zahar si o lasam la frigider,intre timp pregatim crema,cele 400 gr. de piersici le tocam marunt si le fierbem cu zaharul si cu sucul de piersici pana se dizolva zaharul,apoi le dam doparte si adaugam gelatina + esenta de vanilie si amestecand f.f bine pana se dizolva toata gelatina dupa care le lasam sa se raceasca.Dupa ce sa racit se amesteca putin cate putin cu frisca ,si gata crema!

GLAZURA
-180g smantana pt. frisca (nama cream)
-225g apa
-150g zahar
-100g cacao
-10g gelatina
-putina esenta de rom
MDP
Intr-o cratita, pe foc, se pune apa cu smantana, se adauga zaharul si se amesteca. Cand s-a infierbantat bine se adauga si cacao si se amesteca bine, se lasa sa dea 2-3 clocote si se da deoparte. Se adauga si gelatina inmuiata si se amesteca bine. Se trece prin sita. Se lasa sa se raceasca putin(cam 20 minute), amestecand din cand in cand.

Modul de asezare in forma (tava) de tort (21cm) cu fund detasabil :

Pe fundul tavii lipim o folie de ceolofan(saran wrap) si asezam cremele in urmatorul fel:
-mousse choco
-crema de piersici
-blat (insiropat cu apa,zahar si esenta de rom)
si-l bagam la frigider pt.3-4 ore ,dupa ce-l scoatem de la frigider i turnam glazura deasupra si-l mai bagam la frigider pt. 30 minute iar apoi il ornam cu frisca si cu cateva feliute de piersici asezate in forma de trandafir (vezi foto)

Pofta buna!

Toba ( fara burta)

2010-05-07T17:04:00.003+09:00

-1 ciolan de porc (cu siorici pe el)
-500 gr carne de porc
-500 ml. supa (supa din care am fiert carnea )
-sare
-piper
-8 foi de gelatina (imuiata in apa )

Am fiert carne,ciolanul,sarea si piperul in oala minune timp de 1 ora ,apoi am scurs carnea si am oprit cele 500 ml de supa,am strecurat supa am pus-o intr-o olicica si am dat-o la fiert 2-3 clocote,apoi am stin focul si i-am adaugat foile de gelatina amestecand f.f bine pana se dizolva toata gelatina.
Carnea si ciolanul(dezosat)le-am taiat buc. potrivite si le-am pus in forma (tava) de chec,apoi am turnat supa peste bucatile de carne si le-am dat la racit (temp. camerei),dupa ce sa racit le-am bagat la frigider pana a doua zi.
(tava am tapetat-o cu ceolofan si dupa aceea am pus compozitia in ea)

Tartine cu branza

2010-05-07T16:26:00.002+09:00

Ingred.;
-200 gr. branza cremoasa
-100 ml lapte (sau nama cream)
-sare
-putin piper
-un sfert de ceapa (tocata f.f marunt)
- o fasie subtire de ardei gras rosu (tocat f.f marunt)
-putin patrunjel tocat

Branza se amesteca bine cu laptele,apoi se adauga sarea,piperul,ceapa, ardeiul gras si patrunjelul, se amesteca bine iar crema obtinuta se pune in sprit si se aseaza pe feliile de paine...,sunt f.f delicioase!!!

Torturi "Diplomat"

2010-05-05T19:06:00.002+09:00

(mi-a cam tremurat mana la scris...)
Crema
-2 oua
-250 gr zahar
-300 ml lapte
-putina esenta de vanilie
toate aceste ingrediente le-am amestecat bine si apoi le-am pus la fiert cam vreo 4-5 clocote amestecand continuu,apoi am stins focul i-am adaugat 25 gr de gelatina si am amestecat bine pana sa dizolvat toata gelatina dupa care am dat crema la rece.
-500 ml frisca (nama cream)-ananas taiat cubulete(tot ananasul dintr-o cutie)
-15 fructe de zmeura
Dupa ce s-a racit crema am amestecat-o cu cele 500 ml de frisca (frisca batuta cu 3 linguri de zahar ),dupa care am adaugat cuburile de ananas si le-am amestecat bine,apoi am separat crema in 2 cantitati egale si am asezat-o in forma (tava cu fund detasabil) in 4 pasi :
1.prima cantitate de crema
2 asezi fructele de zmeura(pe toata suprafata cremei)
3.cea dea doua cantitate de crema
4.blat (insiropat si uns cu putin gem de capsuni)apoi l-am bagat la frigider pana a doua zi.

Decor
-200 ml frisca (batuta cu putin zahar si esenta de vanilie)
-10 fructe de zmeura
-10 frunze de menta-bombonele in forme de stelute (care le-am asezat pe bradulet)+ un bradulet care l-am facut cu spritul din 2 linguri de frisca colorata verde.

Pas cu pas:

___________________________________________

Diplomat pt. ziua de nastere a vecinei

______________________________________

Diplomat pt. ziua de nastere a fetitei mele

Salam de biscuiti

2010-05-05T19:02:00.000+09:00

Aceasta reteta este luata de pe blogul lui Sayuri (Life&Recipes),a fost delicios salamul (*=*)...

Chocola mousse

2010-05-05T18:58:00.000+09:00

Ingred:
-3 galbenusuri de ou
-80 gr zahar
-200 gr ciocolata
- cateva picaturi de esenta de rom
-200 ml frisca (nama cream)
-3 albusuri de ou

+ o felie subtire de blat (care am asezat-o pe fundul formei)

Mod:
1.Ciocolata se topeste impreuna cu esenta de rom.
2.Galbenusurile de ou se amesteca f. bine cu 60 gr. zahar,iar apoi se toarna ciocolata peste galbenusuri si se amesteca din nou pana se formeaza ca o crema,dupa care se lasa la racit.
3.Frisca se bate cu 20 gr. de zahar si se incorporeaza putin cate putin in crema de cioco amestecand continuu,iar apoi se adauga albusurile de ou batute spuma ,se amesteca usor iar apoi se pune in forma peste o felia de blat si se da la frigider pt. 5-6 ore.
Decoratia a fost facuta cu nuci,migdale (date prin dulceata) si cu linii trasate din cioco alba si maronie.

Pofta buna !

Prajitura cu crema de dulceata (capsuni)

2010-05-05T18:56:00.001+09:00

Crema

-1 galbenus de ou

-2 linguri faina

-300 ml lapte

-5 linguri mari cu dulceata de capsuni

-80 gr.zahar

-10 gr.geletina farina (pudra)

-cateva pic.esenta de rom

-120 gr margarina

-50 gr zahar pudra

-150 gr.frisca　(batuta)

Se pune faina intr-o craticioara si i se adauga laptele putin cate putin amestecand continu,apoi se adauga galbenusul,zaharul,esenta si se amesteca f. bine,dupa care se pune pe foc mic si se fierbe amestecand continu pana se ingroasa,apoi se adauga cele 5 linguri de dulceata se amesteca si se mai fierbe inca 3-4 minute amestecand continu,apoi se stinge focul si se adauga gelatina se amesteca f. bine si se lasa la ricit.

Margarina se amesteca f. bine cu cele 50 gr zahar pudra.

Crema (racita) si frisca se adauga peste margarina se amesteca bine si se umple blatul cu aceasta crema (la mijloc si deasupra).vezi foto.

Decor:dulceata de capsuni si 2 buc.mici de cioco.

Pofta buna!

Am facut blat mare (acesta din poza) si l-am taiat pe jumate vertical iar apoi l-am taiat pe jumate orizontal ,mi-au iesit 2 prajituri lungi - egale (ca cea de sus)

Tort cu blat de ciocolata

2010-05-05T18:46:00.002+09:00

Ingred:pt. tava de 15 cm
-3 oua
-50 gr zahar
-30 gr faina
-40 gr cacao
-70 gr ciocolata
-50 gr unt
-20 ml frisca nebatuta(nama cream)
-putina esenta de rom

MDP
Se bate spuma(crema) ouale cu zaharul,apoi adaugam in ploaie faina si cacaoa(amestecand continu cu o paleta),dupa care adaugam esenta si ciocolata (topita in unt si nama cream) se amesteca bine,apoi compozitia rezultata se pune in tava(unsa cu ulei si tapetata cu faina),se coace la 160℃ circa 25-28 minute.
Dupa ce sa copt il dam la racit,apoi il ornam cu frisca si ciocolata razuita (foto).

Tort cu visine

2010-05-05T18:40:00.002+09:00

1.Am facut un blat de cacao din

-4 oua

-85 gr zahar

-85 gr faina

-15 gr cacao

-1 lingura ulei

-esenta de vanilie

-f.f putin praf de copt ( o jumate varf de lingurita mica...cam 70 miligrame)

______________________________

2.Am preparat un fel de 'dulceata' din 300 gr visine (congelate),40 gr zahar,50 gr zeama de visine,15 gr constachi コーンスターチ dizolvat in 50-60 ml apa.

3.Am batut 400 gr. de frisca cu 30 gr zahar si 10 gr. liqueur Kirsch (pt. umplut si imbracat tortul)

______________________________

MDP

1.

Finalul :hi:

3.

Pofta buna !

Branzoaice

2009-04-25T15:16:00.011+09:00

Ingred:
-410 gr faina
-12 gr drojdie
-40 gr margarina (topita)
-100 gr zahar
-1 galbenus de ou
-220 ml lapte caldut
-esente de vanilie si rom

umlutura de branza:
amestec 200 gr. branza dulce cu 1 ou,2 linguri zahar si esenta de vanilie(sau rom)

MDP

Incalzesc laptele si adaug zaharul,untul si le amestec bine(pana se topeste zaharul),apoi pun esentele ,intre timp pun in masina(de framantat) faina,drojdia,galbenusul,apoi adaug laptele si le bag la framantat,dupa ce sa terminat framantarea si dospitul scot aluatul si rup din el cate o bucatica o intind cu facaletul apoi o umplu cu cate o lingura de branza si le impachetez (vezi foto)

le pun pe tava le ung cu ou si le mai las la dospit 10-15 minute,apoi le coc　160 ℃ 30 minute.

au crescut foarte mariiii....m-am speriat si eu cat de mari se facuse,data viitoare am sa le fac mai micute

Meniul zilei

2009-04-24T14:36:00.007+09:00

_________________________________________

Ciorba de peste(madai-真鯛) si peste (buri) prajit cu mujdei de usturoi si mamaliguta...a fost super buuuun!!

Este pt. prima oara cand fac ciorba de peste aici in Japonia....deabea acum am gasit pestele care sa se potriveasca pt. ciorba romaneasca (madai)

_________________________________________

Ostropel cu pulpe de pui

+ Garnitura de cartofi piure.

_________________________________________

Fripturele

Nisakana

2009-04-23T15:09:00.002+09:00

Ingred:
-400 ml apa
-60 ml shoyu
-60 ml mirin
-30 ml sake
-un varf lingurita shouga(ginger)

MDP
Se pune la fiert toate ingredientele de mai sus si cand a dat in clocot se adauga pestele (2 buc.,pt 2 persoane)si se lasa la fiert 15-20 minute.
Deasupra se pune cateva fasii de praz.
Pofta buna !

Pasca

2009-04-22T12:03:00.007+09:00

Pasca este facuta cu aluat de cozonac iar umplutura am facut-o cu :300 gr.branza amestecata cu 4 linguri de zahar,2 linguri smantana(nama cream),un ou batut,esente de rom si vanilie.

Si aceasta este masa mea de Paste....(*=*)
Drob,ciorbica de miel,pasca,oua vopsite,cozonac si vin rosu.

Leapsa

2009-04-16T20:26:00.005+09:00

O floare:trandafir portocaliu
Un anotimp: primavara
O culoare: argintiu
Un animal: porumbel
Un obiect vestimentar: o rochie alba din panza
O piesa de mobilier: lustra
O piesa muzicala: bird song
Un peisaj: un lan cu flori ochiul boului
Un obiect: un medalion antic
Un instrument muzical: mandolina
Un copac: sakura
Un oras: venetia
Persoana publica:-----
O persoana apropiata: mama mea (o femeia foarte puternica,optimista...intodeauna a stiut ce vrea de la viata)
O carte:-----
Un fel de mancare: paine
Un supererou: -----
Un fenomen al naturii: luna
Un automobil: nissan
Un fruct:strugure alb
O parte a corpului: ochi

Leapsa primita de la Julia,o pasez si eu mai departe lui Naoki si Ryuji,April si floricelele ei,yoroshiku!

Buri no teriyaki

2009-04-11T19:46:00.003+09:00

(peshte Buri preparat cu sos teriyaki)
avem nevoie de 4 fileuri de peste (2 de persoana)
ingred.pt sos teriyaki:pt. 4 pers.
-60 ml shoyu (sos de soia)
-80 ml mirin
-30 ml sake
-2 liguri apa
-1 lingura zahar
-un varf lingurita cu shoga(ginger)
Toate aceste ingred.se amesteca si se toarna peste fileurile de peshte,se lasa la macerat 1-2 ore ,apoi se rumenesc pe tigaie (fara ulei) pe ambele parti pana se caramelizeaza sosul...cam 3-4 minute .
Pofta buna!(*=*)

Tort Tiramisu II

2009-04-07T19:00:00.009+09:00

Azi este ziua baiatului meu,implineste frumoasa varsta de 6 ani (*=*)...si i-am facut tort cu poket monster sunt desenele lui preferate,tortul este facut din blat de cacao umplut cu crema tiramisu,iar poket monster l-am facut din fondant Martipan.

Crema Tiramisu
Ingred.pt. crema
- branza mascarpone140gr
- 3 galbenusuri de ou
- 60-70 gr.zahar
- 360 ml frisca (batuta cu putin zahar)
Mod de prep.crema
Branza mascarpone,galbenusurile si zaharul se pune intr-un sau castron maricel si se amesteca cu telul f.f. bine pana se face o compozitie cremoasa,apoi se adauga putin cate putin frisca (batuta) si se amesteca din nou f.f. bine.

Sirop (pt. insiroparea blatului)
-100-130 ml cafea express
- 2-3 linguri de esenta de coniac(brandy)acestea se amesteca impreuna

Se taie blatul in 2 buc. si se aseaza in urmatoarea ordine:Blat-sirop-crema-cacao-blat-sirop-crema-cacao,apoi il baga-ti in frigider 4-5 ore pt. a se lega crema.

Oyako don

2009-04-03T11:52:00.008+09:00

Ingred:pt.2 pers
-o jumatate de ceapa taiata solzisori
-1 piept de pui taiat buc.mici si prajite separat
-100 ml apa
-60 ml.katsuo dashi
-40 ml mirin
-un varf de lingurita cu zahar
-4 oua batute usor
MDP
Se pune pe foc apa,katsuo dashi,zaharul,mirinul si ceapa

cand a dat in fiert se adauga carnea de pui (deja prajita separat)si se lasa la fiert 1-2 minute

dupa care se adauga ouale si se firbe(prajeste) 1 minut cu capacul pus

apoi se pune deasupra orezului(fiert)

Pofta buna!

Nankotsu no karage (zgarciuri de pui prajiti)

2009-03-31T13:21:00.005+09:00

Ingred.
-200 gr nankotsu (zgarciuri)de pui
-putina faina
-o lingura praf de usturoi
-sare,piper

MDP
Zgarciurile de pui se amesteca bine cu faina,praful de usturoi,sarea si piperul,apoi se prajesc in mult ulei.
Pofta buna!

Banbanji

2009-03-27T15:17:00.006+09:00

Ingred:
-2 castraveti taiati f.subtiri
-2 rosii taiate rondele
-1 piept de pui fiert si taiat bucati potrivite

Sos Chinezesc:
Se amesteca intr-o farfurioara adanca 2 linguri otet,1 lingurita oyster sauce,1 lingurita pasta de miso,2 linguri shoyu(sos de soia),2 linguri mirin(sau 1 lingura zahar),sare,piper,un virf de lingurita cu usturoi pisat,1 lingura cu goma abura(ulei de susan),si putine seminte de susan.

MDP
Se aseaja rosiile pe margine farfuriei,apoi in mijloc castravetii iar deasupra se pune bucatile de pui,si la final se toarna sosul Chinezesc.
Pofta buna!

Mancarica mea de post......(^)

2009-03-27T15:08:00.003+09:00

Tocanita de cartofi(cu mult patrunjel si marar),mamaliguta si salata verde...

Cartofi prajiti si salata de vara...

Cam greu sa tin post in Japonia...ispita e mareee!!!
gambarimasu!

Pilaf cu creveti (Ebi chahan)

2009-03-27T14:53:00.007+09:00

Ingred:
-un sfert de ceapa tocata
-o jumatate de morcov tocat
-150 gr creveti (ebi)
-400 gr orez fiert
-20 ml shoyu(sos de soia)
-sare,piper
-un ou batut
-putin praz tocat

MDP
Mai intai se caleste in putin ulei ceapa,morcovul,creveti (ebi),sarea + piperul

apoi se adauga shoyu + orezul fiert si se calesc foarte bine cam 6-8 minute la foc mare amestecand continu

dupa care se adauga oul batut si prazul,se amesteca pana se ancorporeza oul in tot pilaful.
Pofta buna!

Omleta cu spanac

2009-03-24T14:14:00.012+09:00

Ingred:
-4 oua
-cateva frunze de spanac taiate pe jumatate
-cateva feliute de carnaciori
-sare,piper

spanacul l-am pus intr-o farfurie,i-am pus foaie de ceolofan deasupra si l-am fiert la cuptorul cu microunde (reji) 600 w -2 minute

Ouale le-am batut cu sare si piper apoi le-am adaugat spanacul

si le-am pus la prajit in putin ulei,iar deasupra am pus feliile de carnaciori,am dat focul mic si i-am pus capacul la tigaie,am last la inabusit cam 3-4 minute

apoi am intors omleta cu partea de sus in jos,am mai lasat la prajit cam 2 minute si...gata (*=*)

Harumaki cu cascaval

2009-03-24T14:01:00.007+09:00

Am folosit 10 foi de harumaki,10 buc. mici de cascaval si mult ulei pt. prajit.
Mod de infasurat
1.

2.

3.

4.

si apoi le-am prajit in ulei mult.
(*=*)

Spaghete cu sepie (ika)

2009-03-24T13:45:00.008+09:00

Ingred.3 pers.
-300 gr spaghete (fierte)
-putin ulei de masline
-cateva feliute de sepie (taiate rondele)
-3 catei de usturoi taiati subtiri
-3 linguri cu sos de soia (shoyu)
-sare,piper
-putin ao nori

MDP
Intr-o tigaie adanca se pune putin ulei de masline la incins dupa care se adauga usturoiul si sepia, se caleste 3-4 min.la foc mare, apoi se adauga spaghetele (fierte),o cana de apa (apa din care au fiert spaghetele)si cele 3 linguri de shoyu se calesc putin amestecand continu apoi se adauga sare si piper ,l-e amesteci bine apoi stingi focul si le puneti pe farfurii in portii egale, iar deasupra se presara nori si putina boia de ardei iute.
Pofta buna !

Misoshiru (miso soup)

2009-03-24T13:24:00.006+09:00

Avem nevoie de:
-700 ml apa
-un pumn cu ciuperci Nameko (galbiori)
-putin praz tocat
-2 buc. mici de tofu (taiate cubulete micute)
- 1 lingura si jumatate de pasta Miso

punem apa la fiert,apoi adaugam ciupercile si l-e fierbem cam 4-5 min.,dupa care dam focul mic si adaugam pasta de miso care o dizolvam usor cu ajutorul unui polonic sita

apoi ii punem si restul ingredientelor,l-e lasam la foc potrivit pana da odata in clocot, si gata supica...(*=*)

Niku itame cu oyster sauce

2009-03-22T09:01:00.014+09:00

Avem nevoie de:
-350 gr muschi de porc taiat buc. mici
-3 lingurite de sos oyster (oyster sauce)
-putin piper
-1 ardei gras rosu taiat fasii subtiri
-2 ardei grasi verzi taiati buc.potrivite
-o jum.de praz taiat feliute subtiri

Oyster sauce

MDP
Prajim carnea in putin ulei la foc potrivit

apoi adaugam piper + oyster sos si le mai prajim putin amestecand continuu

adaugam legumele

le amestecam bine si le prajim la foc puternic 4-5 minute,amestecand continu

Pofta mare! (*=*)

Salata cu macaroane

2009-03-22T08:50:00.009+09:00

MDP

Am fiert macaroanele,apoi le-am racit la cateva jeturi de apa rece,dupa care le-am scurs bine de apa

am adaugat bucatele de sunca (ham) si cateva feliutele de castraveti

apoi am adaugat o jum. lingurita cu mustar,maioneza,sare, piper

si le-am amestecat f.bine ...cam atat (*=*)

Pofta buna!

Tofu no karage

2009-03-18T20:29:00.010+09:00

Reteta de post..este ideala si pt. cei care sunt in cura de slabire

Avem nevoie de doua buc. de tofu scurse bine de apa + faina amestecata cu sare,piper si pudra de usturoi.

l-e rup buc. potrivite cu mana (ci nu l-e tai cu cutitul)

l-e dau prin faina (care este amestecata cu sare,piper si pudra de usturoi)

L-e prajesc,l-e scurg de ulei si gata (*=*)...rapid,economic si gustos

Pofta buna!

Tonkatsu

2009-03-18T20:09:00.011+09:00

Ingred: 2 persoane
-2 buc.de carne(frituri)
-faina
-2 oua batute
-pesmet
MDP:
dau carnea prin faina (ca pe snitel)

apoi prin ou

apoi prin pesmet

si l-e prajesc

l-e scurg de ulei,l-e tai in buc. potrivite....si gata.

Se servesc cu sos de tonkatsu (tonkatsu sos)+ garnitura de varza tocata,rosii si castraveti.
Pofta buna!

Prajituri facute de Tina

2009-03-17T11:19:00.005+09:00

Ieri s-a pus fetita mea pe gatit si a facut cateva prajiturele,reteta o are de la un program culinar tv,si m-a rugat sa-i postez prajiturele pe blog....shoganai ne!!

Inged:
-200 gr faina de hot cake
-1 ou
-150/200 ml lapte
Se amesteca bine aceste ingred.apoi se pun in pahare termice sau din hartie speciale pt.coacere,iar deasupra se presara bombonele de ciocolata sau alune...sau ce doriti,se da la copt 1000℃(reji-microunde)pt. 4-5 minute.

Onigiri

2009-03-14T18:41:00.017+09:00

Orez fiert intins pe o folie de ceolofan

In mijloc am pus peste fript(somon),dezosat si faramitat

Am presarat sare

I-am dat forma triunghiulara cu podul palmelor (sau forma rotunda...cum puteti)

Nori

L-am invelit cu nori

ONIGIRI

Onigiri se face atat cu peste cat si cu alte prod. alimentare (umeboshi,icre de manciuria-ikura,tuna cu mayoneza,salam prajit,furikake,etc...
___________________________________________

Onigiri cu furikake de ou (tamago furikake)...

Am pregatit o bila din orez

si am tavalit-o prin furikake

OBENTO

Clatite umplute

2009-03-11T20:36:00.006+09:00

Dictionar culinar Romano-Japonez

2009-03-11T20:12:00.001+09:00

Produse alimentare-fructe,legume,carne,lactate,etc,..

Alge = kaisou
Andiva = endaivu
Anghinare = aatichouku
Ardei gras galben = kiro-paprika
Ardei gras rosu = aka-paprika
Ardei gras verde = ao-paprika
Ardei verde (mai mic comparativ cu ardeiul gras) = ao-piiman
Bama = okura
Bob = sora-mame
Broccoli = burokkorii
Cartofi = jagaimo
Cartofi noi = shin-jagaimo
Cartofi dulci = satsumaimo
Castraveti = kyuri
Ceapa uscata = tamanegi
Ceapa verde = bannou-negi / konegi
Ciuperci = kinoko
Conopida = karifurawaa
Dovleac = kabocha
Dovlecei = zukkiini
Esalot = esharotto
Fasole verde = saya-ingen
Fasole uscata = ingen-mame
Gulie = koururabi
Lastar de bambus = takenoko
Lastar de porumb = bebiikoun
Linte = renzu-mame
Mazare verde boabe = endou-mame / guriin-piisu
Masline = oriivu
Morcovi = ninjin
Nap = kabu
Naut = hiyoko-mame
Papadie = tanpopo
Pastarnac = paasunippu
Praz = riiki / (naga-negi)
Radacina de lotus = renkon / hasu
Ridichi (mici, pt. salata) = radisshu
Rosii = tomato
Salata verde = retasu
Sfecla rosie = biito
Spanac = hourensou
Sparanghel = asupara
Telina (tulpina) = serori
Urzici = irakusa / netouru
Varza alba = kyabetsu
Varza Bruxelles = mekyabetsu
Varza rosie = murasaki kyabetsu / aka kyabetsu
Vanata = nasu

Fructe

Afina = buruuberii
Ananas = painappuru
Avokado = abokado / avokado
Banana = banana
Caise = anzu
Capsuni = ichigo
Cirese = sakuranbo
Cocos = kokonattsu
Duda = kuwa no mi
Fructul pasiunii = passhon-furuutsu
Grapefruit = gureepu-furuutsu
Gutuie = marumero
Gutuie chinezeasca = karin
Kiwi = kiuifuruutsu
Lamai = remon
Mandarine = mikan
Mango = mangou
Mere = ringo
Mura = kuroichigo
Nectarina = nekutarin
Papaya = papaiya
Pere = younashi / ra-furansu
Pepene galben = melon
Pepene verde = suika
Piersica = momo
Portocale = orenji
Prune = sumomo / puramu
Rodie = zakuro
Smochina = ichijiku
Stafida = reezun
Struguri = budou
Visina = sawaa cherii
Zmeura = ki-ichigo / razuberii

Nuci si seminte

Alune de pamant = heezerunattsu
Arahide = rakkasei / piinattsu
*unt de arahide = piinattsu-bataa
Castane = kuri
Cocos = kokonattsu
*lapte de cocos = kokonattsu miruku
Fistic = pisutachio
Mac = keshi (no mi)
Migdale = aamondo
Nuci = kurumi
Seminte de floarea-soarelui = himawari (no tane)
Seminte de pin = matsu (no mi)
Susan = goma

Plante aromate, mirodenii

Agar-agar = kanten
Anason = anisu
Ardei iute = tougarashi
Arpagic = chaivu
Busuioc = bajiru / bajiriko
Cacao = kokoa
Cardamon = karudamon
Chimen (chimion) = kyarauei
Cimbrisor = taimu
Coriandru = koriandaa
Creson = kuresu
Cuisoare = kurouvu
Fenicul = fenneru
Foi de dafin = beeriifu / rourie
Gelatina = zerachin
Ghimbir = shouga
Hrean = housuradisshu / seiyouwasabi
Ienupar = byakushin zoku
Lemn dulce = kanzou
Leurda = ramuson
Leustean = rabijji / robeeji
Levantica = ravendaa
Maghiran = majoramu
Marar = diru
Menta = minto
Miere = hachimitsu
Mustar = masutaado / karashi
Nucsoara = natsumegu
Oregano = oregano
Otet = su
Otet de mere = ringo-su
Otet de vin = wainvinegaa
Patrunjel = paseri
Pelin = nigayomogi
Piper = koshou
Roinita = remonbaamu
Rozmarin = rouzumarii
Salvie = seeji
Sare de bucatarie = shio
Schinduf = fenuguriiku
Scortisoara = shinamon
Sirop de artar = meepuru shiroppu
Sofran = safuran
Sos de soia = shouyu
Tarhon = taragon
Usturoi = ninniku
Vanilie = vanira
Zahar = satou

Bicarbonat = juusou
Drojdie = pan koubo
Drojdie uscata = dorai iisuto
Praf de copt = beekingu-paudaa

Cereale, produse de panificatie

Grau = komugi
*faina = komugiko
*faina cu continut proteic peste 12% (pt. aluaturi dospite, paste, raamen) = kyourikiko
*faina cu continut proteic in jur de 9% (pt. udon, okonomiyaki, takoyaki) = chuurikiko
*faina cu continut proteic sub 8,5% (pt. prajituri, tempura, sosuri) = hakurikiko
*faina integrala = zenryuufun
*graham = gurahamuko
*gris = semorina
*aluat foietaj (frantuzesc) = pai kiji
*foi de placinta = paato firo
*macaroane = makaroni
*paine = pan
*spaghete = supagetti
Hrisca = soba
*faina de hrisca = sobako
Mei = kibi
Orez = kome
*orez brun (nedecorticat) = genmai
*orez dulce / "lipicios" = mochigome
Orz = oomugi
Ovaz = ootomugi / ootsumugi
*fulgi de ovaz = ooto miiru
Porumb = koon
*amidon de porumb = koon sutaachi
*malai = tomorokoshi no kona / koon miiru
Secara = raimugi

Lactate, branzeturi, oua

Branza (in general) = chiizu
Branza dulce de vaca = katteeji-chiizu
Branza-crema = kuriimu-chiizu
Iaurt = youguruto
Kefir = kefia
Lapte de vaca = gyuunyuu
Lapte parf = sikimu-miruku
Ou = tamago
Ou de prepelita = uzura no tamago
Smantana acra = sawaa-kuriimu
Smantana dulce (pt. frisca) = nama-kuriimu

Uleiuri si grasimi

Margarina = maagarin
Ulei = abura
Ulei de floarea-soarelui = himawari-yu
Ulei de masline = oriivu-oiru
Ulei de salata = sarada-yu / sarada abura
Ulei de soia = daizu abura
Ulei de susan = goma abura
Unt = bataa
Untura = raado

Peste si fructe de mare

Caracatita = tako
Caras = funa
Crap = koi
Crevete = ebi
Hering = nishin
Macrou = saba
Midie = murasakiigai / muuru-gai
Pastrav = masu
Rechin = same
Sardea = iwashi
Scoica = kai
Scoica St. Jacques = hotate
Sepie = ika
Somn = namazu
Somon = sake / saamon
Stridie = kaki
Ton = maguro

Carne si preparate din carne

Carne de curca = shichimenchou / taakii
Carne de miel = ramu-niku
Carne de oaie = maton
Carne de porc = buta-niku
Carne de pui = tori-niku
Carne de vaca = gyu-niku
Carne tocata = hiki-niku
Carnati = souseeji
Crenvursti = uinna souseeji
Ficat de porc = buta-levaa
Pateu de ficat = levaa peesuto
Salam = sarami souseeji
Slanina, bacon = beekon
Sunca = hamu

Traducere facuta de CristinaK

Arta

2009-03-09T20:25:00.005+09:00

macar un strop de apa va rog!!...

Tarta cu crema de tounyu (lapte de soia)

2009-03-06T18:42:00.012+09:00

'Reteta de post'

Blat tarta
Ingred:
-150 faina
-20 gr ulei
-35 gr zahar
-un varf de lingurita cu praf de copt
-esenta de vanilie
-50 ml apa
-un praf de sare
Toate aceste ingred se amesteca bine,iar coca rezultata se da la frigider pt. circa 1 ora,apoi se intinde foaia rotund si se aseaza in forma de tarta,se da la copt 180 ℃ 20-23minute.

Crema de tounyu
Ingred:
-200 ml tounyu (lapte de soia)
-50 gr zahar
-esenta de vanilie
-2 linguri cu faina
-5 gr gelatina

Faina se amesteca cu tounyu pana se dizolva bine faina apoi se pune intr-o craticioara se adauga zaharul + esenta de vanilie si se da la foc mic amestecand continu pana se ingroase crema,dupa care se stinge focul si se adauga gelatina (dizolvata in putin tounyu),se amesteca bine dupa care o turnam in blatul de tarta

deasupra am turnat putin zahar caramelizat

iar la final am ornat cu visine,piersici si pudrat cu zahar pudra.
Pofta buna!

Sarmale de post

2009-03-06T18:17:00.008+09:00

Ingred:pt. umplutura(nu am cantarit orezul si ciupercile)

-orez fiert
-cateva ciuperci tocate marunt
-un sfert de ceapa tocata marunt
-o lingura de bulion
-o lingura condimente de sarmale(aduse din Rom.)
-sare,piper
1.Ceapa si ciupercile le-am calit in putin ulei dupa care am adaugat bulionul.
2.Am pus intr-un castron cam 3 hera(lingura speciala pt.orez) de orez,apoi am adaugat 1 peste 2 si cu restul ingredientelor(condimentele,sarea si piperul).

Spaghete Napolitan

2009-03-03T15:43:00.008+09:00

Prepararea sosului

Ingred:
-80 ml ulei de masline
-400 gr suc de rosii(cu rosii in el)
-1 lingura bulion
-3 catei de usturoi tocati marunt
-o jumatate de ceapa tocata marunt
-50 ml. apa
- putina sare si piper

(- 2 frunze de basil tocate)

MDP
Se pune la incins uleiul de masline apoi se adauga ceapa+usturoiul se calesc putin dupa care se pune restul ingredientelor si se fierb cam 15-20 minute,iar cand este aproape de final se pun frunzele de basil se amesteca bine si se stinge focul.

__________________________________________

Napolitan II

Sosul se prepara la fel ca cel de sus (dar fara frunze de basil).
Peste sos am adaugat creveti,ardei gras si avocado toate calite in putin ulei de masline cu putina sare.
Spaghetele le-am amestecat cu sosul iar deasupra am presarat patrunjel tocat(uscat)si branza parmezan.

Pofta buna! (*=*)

Roluri cu salam & cascaval

2009-02-27T15:00:00.006+09:00

Ingred:
-400 gr faina (plus inca 10-20 gr la framantat)
-40 gr unt(topit)
-1 ou
-2 linguri zahar
-6 gr drojdie
-200 ml apa
-sare
(cateva felii de salam si cascaval)

toate aceste ingrediente se framanta la mana sau la masina,apoi se lasa la dospit cam 30-40 min. ,dupa ce sa dospit se mai framanta putin cu ulei pe palme apoi se intinde aluatul si se pune deasupra cateva felii de salam si cateva de cascaval,dupa care se ruleaza si se taie felii potrivite,feliile se pun pe tava tapetata cu foaie pergament se ung cu ou 8galbenus) pe deasupra iar apoi se dau la cuptor 160℃　cam 25 minute.
Pofta buna !

Leapsa

2009-02-23T18:42:00.010+09:00

Leapsa primita de la MONONOKE si APRIL,trebuie sa spun despre mine 7 lucruri adevarate si 7 lucruri false

1.Am diploma level 3 pentru kanji. A
2.Imi place sa fac BBQ-uri in mijlocul naturii (la iarba verde). A
3.Imi place sa merg la masaj. F
4.Urasc baile termale (onsen). F
5.Nu beau bere. F
6.Sunt fumatoare. A
7.Egiptul este tara care imi doresc din suflet sa o vizitez.A
8.In fiecare dimineata ma trezesc orele 7:30~8:00. F
9.Imi respect promisiunile facute. A
10.Nu mananc sushi (carne cruda) F
11.Ascult muzica in fiecare seara inainte de culcare. F
12.Cred in superstitii. A
13.Am un tatuaj pe corp. A
14.Ma imbrac foarte des in fuste. F
Multumesc mult pt. leapsa ,a fost foarte interesant

Pasez aceasta leapsa lui Bucataria Gabrielei , Blueeyes & Julia
Yoroshiku !

Tort "Valentine Day"

2009-02-15T09:34:00.006+09:00

Reteta este de aici
A fost foarte bun...Arigatou!

Tarta cu crema Castard

2009-02-11T16:41:00.006+09:00

Blat de tarta
Ingred.
-130 gr faina
-35 gr zahar
-80 gr unt
-o jumatate de ou batut
-putina esenta vanilie
-un praf de sare

Se freaca untul cu zaharul,sarea si esenta f. bine apoi se pune oul si se amesteca dupa care punem faina si framantam,in timpul framantarii mai adaugam inca 2-3 linguri de faina,aceasta coca se da la frigider pt. circa 1 ora,apoi se intinde foaia rotund si se aseaza in forma de tarta,se da la copt 180 ℃ 20-23minute,l-am lasat la racit si apoi l-am umplut cu crema castard(crema fierbinte).
Se orneaza cu ciocolata,capsuni si zahar pudra.
Pofta buna!

Madi's blog

Un fel de tiramisu cu branza (cream cheese)

Muzica

Frica de singuratate

Sfantul munte Athos

Linkuri utile

Shimbarea la Fata a Domnului

Vamile Vazduhului

Pilde

Sfintele Taine

Buna Vestire

Arhanghelii Mihail si Gavriil

Sfanta Maria Egipteanca

La multi ani Rento ! (8 anisori)

Soarele 2011.03.12

In ziua cutremurului 2001.03.11 (Japonia)

Cutremur 2011.03.11 (Japonia)

Tsunami 20011.03.11 (Japonia)

Muntii din Romania(imagini)

Imagini din Muzul Satului

Sakura & Ume

Gheisha

Ikebana

Ceremonia ceaiului "CHADOU" (ritual)

La multi ani Tina ! (10 ani)

Halloween

Yasai itame cu carnaciori

Menemen

Pui cu sos de daikon (ridichi)

Omleta cu orez (omu rice)

Prajitura "Cocos" (Bounty Bars)

Prajitura cu crema gelatinoasa "3 Arome"

Prajitura ciocolatoasa

Cremes (varianta usoara)

Prajitura "Capsunica"

Clatite 'minunate'

Supa de peste Shake

Checuri

Salata de dovleac

Legume cu peste Tuna

Pandispan

Tort "Minge de fotbal"

Peste cu scoici

Ankake yakitofu

Fripturi fara retete

Prajitura cu branza & struguri

Salata Caesar

Tort "Choco & Peach"

Toba ( fara burta)

Tartine cu branza

Torturi "Diplomat"

Salam de biscuiti

Chocola mousse

Prajitura cu crema de dulceata (capsuni)

Tort cu blat de ciocolata

Tort cu visine

Branzoaice

Meniul zilei

Nisakana

Pasca

Leapsa

Buri no teriyaki

Tort Tiramisu II

Oyako don

Nankotsu no karage (zgarciuri de pui prajiti)

Banbanji

Mancarica mea de post......(*^*)

Pilaf cu creveti (Ebi chahan)

Omleta cu spanac

Harumaki cu cascaval

Spaghete cu sepie (ika)

Misoshiru (miso soup)

Niku itame cu oyster sauce

Salata cu macaroane

Tofu no karage

Tonkatsu

Prajituri facute de Tina

Onigiri

Clatite umplute

Dictionar culinar Romano-Japonez

Mancarica mea de post......(^)