Pilde

Iisus Hristos nu spune:
Daca te roaga cineva sa mergi o mila, tu sa mergi doua, ci spune:
Daca te sileste cineva sa mergi o mila, mergi doua .
Si nu spune:
Daca iti cere haina, da-i si camasa, ci spune:
Daca iti ia haina, da-i si camasa.
Daca cineva pune in lucrare spusa din Scriptura si daca-l sileste unul sa mearga o mila, merge si mai departe, dupa aceea lucreaza Hristos si se schimba duhovniceste si celalalt care l-a silit si-si face probleme de constiinta 'Mai, ia te uita, isi spune el, eu l-am silit sa mearga o mila, iar el a mers mai departe! Cata bunatate! ' .
Daca si Hristos ar fi avut logica omeneasca pe care o au astazi multi oameni duhovnicesti, nu ar fi lasat Tronul Sau cel ceresc ca sa Se coboare pe pamant sa Se chinuiasca si sa fie rastignit de noi, oamenii cei vrednici de plans.



Cine este drept in fata lui Dumnezeu?

Intr-o veche traditie se pastreaza amintirea cuiva care s-a dus la un intelept
si l-a intrebat:
- Inteleptule, am vazut un om zburand. Va fi acesta drept in fata lui Dumnezeu?
- Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns acela.
- Am mai vazut si un om mergand pe apa ca pe uscat. Va fi acesta drept in fata
lui Dumnezeu?
- Nu stiu. Sa ma mai gandesc, a raspuns si de data aceasta inteleptul.
- Am vazut si un om ca toti oamenii, unul ca noi, care isi facea datoria cea de
toate zilele in fata lui Dumnezeu, dar nu se deosebea cu nimic de ceilalti
oameni, nici nu zbura, nici nu mergea pe apa ca pe uscat. Acesta cum o fi?
Inteleptul a raspuns fara ezitare:
- Acesta este drept in fata lui Dumnezeu, pentru ca acesta face cele ale
oamenilor. Nu este dat oamenilor nici sa zboare, nici sa mearga pe apa ca pe
uscat, dar le este dat oamenilor sa fie oameni cumsecade. Si daca sunt oameni
cumsecade, acestia sunt drepti in fata lui Dumnezeu.


Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin

Ziceau despre un frate ca era ispitit catre blasfemie, dar se rusina sa spuna.
Auzise de marii parinti, se pornea la ei, ca sa se marturiseasca, dar cand
ajungea i se facea rusine. S-a dus de mai multe ori si la avva Pimen. Batranul
isi dadea seama ca fratele e ros de ganduri si se intrista ca nu vorbeste.
Intr-o zi, insa, petrecandu-l, i-a zis: "Iata, de atata timp vii la mine, ca
sa-mi spui ce ganduri te framanta, si cum ajungi nu mai vrei sa mi le spui, ci
de fiecare data pleci la fel de tulburat ca la sosire. Spune-mi, copile, ce-i cu
tine?“. Atunci el i-a zis: "Ma ispiteste demonul blasfemiei si mi-era rusine sa
vorbesc“. Dupa ce i-a povestit ce si cum, indata s-a simtit usurat. Batranul i-a
zis: "Nu te framanta, copile. Ori de cate ori iti vine acest gand, spune-i: «Nu
e treaba mea. Blasfemia ta sa cada asupra ta, satana, sufletul meu nu vrea asa
ceva». Orice lucru nedorit de suflet dureaza putin. Si, dupa ce s-a vindecat,
fratele a plecat.



Tacerea

Un frate i-a zis avvei Pimen: "Daca vad vreun lucru rau, vrei sa-l spun?“.
Batranul ii zice: "Este scris: Sa raspunzi inainte de a asculta e smintire si
nerusinare. Daca esti intrebat, vorbeste, daca nu, taci“.


Cum sa ne ferim de vorbirea de rau ?

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:
- Cum poate omul sa se fereasca de vorbirea de rau?
Batranul zice:
- Noi si fratii nostri suntem doua imagini. Cand omul ia seama la sine si se
defaimeaza, fratele este pretuit cum se cuvine; cand, insa, omul se crede bun,
gaseste cafratele este rau.


Cat de mult valoreaza iertarea

Se povestea ca o mama avea un baiat foarte silitor, student la universitate, de
unde-i aducea cele mai frumoase rezultate. A venit razboiul si baiatul a fost
chemat sa plece pe front. Fiindca era un om integru, s-a dovedit a fi un erou.
Si-a dat viata pentru tara.
Mama s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita macar o data baiatul, in vis, ca sa-l
mai vada. O singura data. Rugaciunea i-a fost ascultata si i s-a promis ca ii va
fi trimis, putand sa retraiasca impreuna cinci minute din viata lor trecuta. A
fost insa intrebata: Gandeste-te bine, care cinci minute din viata lui si a ta
le alegi, pentru aceasta? El va veni sa retraiti impreuna acele minute pe care
le alegi acum. Gandeste-te bine. Vrei sa vina ca student la universitate, cu
frumoasele rezultate care te bucurau atata? Va fi fost aceea bucuria ta cea mai
mare, si ai vrea s-o repeti? Vrei poate sa-ti vina imbracat de pe front,
incununat cu laudele comandantilor lui, inainte de a muri, si aureolat de
eroism?
Femeia a stat si s-a gandit, si a raspuns: Nu! Daca ar fi posibil sa-mi fie
redat copilul pentru a retrai cinci minute, as vrea ca ele sa fie din copilaria
lui. Fiindca imi aduc aminte de o intamplare cu el, de cand era copil. Era in
gradina si a facut o greseala. Cand am iesit din casa si am vazut greseala pe
care a facut-o si eram gata sa-l pedepsesc, a alergat catre mine plangand si
mi-a cerut iertare. Dar a facut-o cu atata sinceritate, cu atata incredere ca eu
il voi ierta, s-a lipit de trupul meu cu atata dragoste, cu atata parere de rau
ca m-a suparat, incat nu numai ca l-am iertat, dar minutele acelea au fost cele
mai frumoase din viata mea. Pe acelea nu pot sa le uit si, daca e posibil, pe
acelea as vrea sa le retraiesc.